Practicarea unor sporturi precum schiul si snow-boardul, dar si mersul pe doar cativa centimetri de zapada inghetata sau polei poate duce la cresterea numarului de pacienti cu fracturi. Cele mai frecvente fracturi sunt cele ale membrelor superioare (fracturi de cot sau ale pumnului) si cele ale membrelor inferioare (fracturi de gamba, genunchi etc.). Mai rar apar fracturile de coloana, insa acestea sunt foarte periculoase pentru ca pot duce la paralizie totala. Pentru evitarea complicatiilor pe care le pot provoca fracturile, familia, prietenii sau oamenii aflati in preajma celui accidentat trebuie sa ii acorde corect primul ajutor. Este bine ca pacientul sa ramana imobilizat pana la venirea personalului medical sau a celor cu pregatire in transport specializat. Apropiatii trebuie sa ii imobilizeze mana sau piciorul rupt cu ceea ce au la indemana – atele din lemn, crengi de copac – si sa il transporte pe o targa improvizata pana la primul spital de urgenta. Administrarea unui calmant de tipul Algocalminului este indicata pentru ca reduce durerile. Sunt interzise, insa, sedativele precum Diazepamul, intrucat bolnavul trebuie sa ramana constient in permanenta.
O data ajuns la spital, bolnavul va fi investigat, iar medicii vor decide daca va fi nevoie de operatie sau de montarea unui ghips. In ultima vreme tendinta este de chirurgicalizare; majoritatea fracturilor se opereaza deoarece pacientii se recupereaza mai repede si cu mai putine complicatii datorita implanturilor de calitate. Perioada de recuperare depinde de gradul de afectare si de varsta pacientului si poate dura cateva zile, dar si luni sau ani. Cu cat persoana este mai tanara si traumatismul mai putin complex, cu atat cresc sansele unei recuperari de suta la suta.
