Zona de conflict Kosovo:

Misiune indeplinita de jandarmii ploiesteni

Kosovo, dupa razboaiele dintre albanezi si sarbi si mai apoi, in urma bombardamentelor. Sub egida ONU, sunt dislocate trupe de mentinere a pacii. Polonia, Ucraina, India, Pakistan, SUA si, nu in ultimul rand, Romania, si-au trimis forte pentru mentinerea pacii in zona de conflict. De la Inspectoratul Judetean de Jandarmi Prahova, in perioada 2003 – 2004, sapte jandarmi ploiesteni au fost dislocati acolo. „Noi, romanii, eram singurii care aveam atributii in toata zona. Unde era cea mai grea misiune, eram trimisi. Poate ca suna a lauda, dar se afirma, ori de cate ori era o problema mai delicata; „Vin romanii, trebuie sa rezolve ei problema”. Si ne-am facut treaba cum se cuvine. Era in joc mandria noastra, onoarea unitatii si nu trebuie uitat faptul ca reprezentam Romania”, sunt afirmatiile a doi dintre ploiestenii care au participat, in perioada amintita, la misiuni in Kosovo – sergent major Ion Banica si sergent Adrian Marinoiu.
Revelion cu armele incarcate
Privind inapoi, li se pare ca n-au facut cine stie ce mare isprava. Au fost in zona de conflict. Ei, si ce ? Au asigurat paza la diferite obiective, au efectuat descinderi, au asigurat escorte.Dar ce n-au facut…
De exemplu, la penitenciarul din Dubrava. „Erau detinuti de toate felurile. De la cei mai periculosi, pana la, sa zicem, ceea ce noi numim aici de drept comun. Efectuam paza in jurul inchisorii si escorta pentru cei care urmau sa fie dusi la tribunal. Nu am avut prea mari probleme”, ne asigura sergentul Marinoiu. Si, ceva trecut in cotidianul misiunii, isi aduce aminte de faptul ca la cumpana dintre ani, de Revelion, la schimbul dintre 2003-2004 a izbucnit o revolta la Dubrava. „Atunci a fost poate primul botez al nostru. A trebuit sa intervenim pentru a calma spiritele. (…) Sigur, cu armamentul din dotare, cu ajutorul trupelor ucrainene care erau impreuna cu noi. Asa ne-am petrecut Revelionul, dar parca conta asta ? Eram acolo cu un scop, si cred ca ni l-am indeplinit. Dovada sta faptul ca am fost medaliati de catre reprezentantii ONU pentru actiunile noastre” (I. Banica).
I-au asigurat protectie lui Koffi Annan
Au fost personalitati carora le-au asigurat protectia ? Da. Si-aduc aminte de ministrul agriculturii, de ziaristii romani prezenti la festivitatea de inmanare a medaliilor, de Sergiu Nicolaescu si, nu in ultimul rand, de secretarul general al ONU, Koffi Annan. „Pentru noi nu conta functia, ci persoana. Eram trimisi in misiune, si ne achitam de sarcini. Cand a venit Koffi Annan, am facut de paza la hotel. Fie in fata camerei, fie la intrare, fie prin zona”, ne spune segentul Marinoiu, tratand faptul ca pe ceva banal, asa. De altfel, toate actiunile lor devenisera rutina, chiar daca, asigurand paza la domiciliul unui demnitar, la cateva zeci de metri o bomba a explodat, distrugandu-i masina. Au urmat descinderile prin apartamentele din preajma, impreuna cu ucrainenii. Incet-incet, exploziile, alarmele primite in toi de noapte, schimburile de focuri au inceput sa devina, pentru detasamentul de romani, format din 115 jandarmi, ceva de domeniul normalului. Erau doar in Kosovo, nu la Mc Donald’s…
Terifiant: copii omorati pe motive etnice
Ii intrebam: „Se va ajunge la un consens ? Sunt sanse ca una dintre parti sa cedeze ?” La unison, ne raspund: “Nu stim. De altfel, misiunea noastra a fost de a mentine pacea. Nu am facut politica si nu facem. Este treaba lor, a sarbilor si albanezilor, cum vor intelege sa gestioneze situatia”. Si totusi, sergentul Marinoiu nu poate uita cum au fost omorati oameni nevinovati.
Copii! „Se intampla cu o zi inainte de o intrunire intre delegatiile dintre cele doua parti. Pe malul unui rau, erau la scaldat vreo 15 localnici. Sarbi. Cineva, a deschis focul asupra lor. Am ajuns acolo, iar unul dintre ei era inca in viata. L-am luat in brate si l-am dus la spital. Din pacate, am aflat ca nu a trait…”
Cum se intelegeau cu localnicii ? Bine. Ieseau in zona intotdeauna cate doi. Inarmati cu pistol. De altfel, impresia lor a fost ca „localnicii se bucurau de prezenta noastra. Stiau ca atata vreme cat aveam drept scop mentinerea ordinii, era bine si pentru ei. (…) Nu, n-am injghebat prietenii cu locuitorii. Ne limitam la a pastra relatiile de respect, si-atat”. (sg.mj. I. Banica). Prezenta lor acolo insemna si insotirea civililor in fostele sate, pe care fusesera siliti sa le paraseasca, pentru a putea aprinde o lumanare la cimitir. „Eram oameni, si nu pot spune ca n-am fost impresionat. Sa vezi case daramate, sa-i vezi pe cei care locuisera acolo cum cautau din priviri locul unde s-au nascut si nu se mai puteau intoarce, era, intr-adevar, ceva dureros” (sg. Adrian Marinoiu).
Da, am suferit si pierderi
Un coleg de-al lor, din Bucuresti, s-a sinucis. Probabil stresul. Probabil… Toate sunt la nivel de incertitudine. Nu au inteles niciodata gestul. S-au mai intamplat astfel de grozavii ? Din pacate, da. O grenada a explodat chiar in mijlocul unui pluton de polonezi, care mergeau sa asigure paza la un miting. Au pierdut aproape zece oameni. I-a afectat ? Sigur ca da. „Eram, inainte de soldati, oameni. Ne imprieteniseram, faceam schimb de mici suveniruri, povesteam despre viata de-acasa. Eu, de exemplu, tin legatura si-acum cu un politist din Texas. I-am dat discuri cu muzica de-a noastra, populara, el – muzica country”, ne spune sg. Marinoiu. Si tot el, despre dorul de tara: „Mai veneau romani pe la noi, ne mai aduceau o bere, un cozonac. Era una dintre micile noastre bucurii din tara. Imi era dor de sotie si fetita, dar asta era. De altfel, nu am putut pleca cu un an mai devreme fiindca familia s-a opus. Eu tot am insistat si, pana la urma, am reusit sa-i conving”.
Daca va inchipuiti ca in zona de conflict se ajunge asa, cu una, cu doua, va inselati. Se da un examen in prealabil, in care sunt selectati o parte din cei care vor sa plece. Urmeaza apoi sase luni de pregatire specifica, in tara, dupa care se da un nou examen, de absolvire. Apoi, cei mai buni dintre cei buni sunt trimisi in Kosovo. Interlocutorii nostri au efectuat doua misiuni in Kosovo (sase luni fiind considerate deja o misiune).
Au fost in Kosovo. Au trait momente care nu se pot exprima in cuvinte. Sunt mandri de ei si de faptul ca Inspectoratul Judetean de Jandarmi Prahova a fost reprezentat cu cinste si de ei doi – sergent major Ion Banica si sergent Adrian Marinoiu. Medaliati de reprezentantii ONU pentru modul in care si-au indeplinit misiunea.
Fl.TANASESCU