Cuvant la Duminica a XXVII-a dupa Rusalii
Sfanta Evanghelie de astazi ne descrie o minune pe care savarsit-o Mantuitorul intr-o zi de sarbatoare. Nu este o simpla intamplare faptul ca Iisus Hristos vindeca o femeie garbovita de durere, timp de 18 ani, intr-o zi de sarbatoare in Casa lui Dumnezeu. Ni se pare ca trebuie sa vedem in savarsirea acestei minuni nu numai binefacerea ce s-a revarsat asupra acelei femei, prin tamaduirea ei, ci si toata binefacerea care se revarsa in zilele de sarbatoare prin Biserica lui Dumnezeu peste sufletele credinciosilor garboviti de boala. Intre cele zece porunci care au rasunat pe muntele Sinai, prin glasul profetului Moise, Dumnezeu a randuit pentru binele oamenilor si pe aceasta: „Adu-ti aminte de Ziua Domnului ca sa o sfintesti pe ea”.
Pana la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, ziua Domnului era tinuta Sambata, in amintirea zilei de incheiere a creatiunii. Poporul evreu tinea sambata care in limba lor se numea „sabat” sau ziua odihnei.
Dar dupa Invierea Domnului nostru Iisus Hristos toata crestinatatea tine ca zi de sarbatoare Duminica, ceea ce inseamna „Ziua Domnului”.
Duminica este ziua sfanta de care se leaga cel mai mare eveniment din istoria mantuirii neamului omenesc: Invierea Domnului. Intr-adevar venirea Mantuitorului in lume si cu deosebire Invierea sa din morti inseamna o noua creatiune: crearea unei lumi noi, lumea harului mantuitor.
Primii crestini au inceput a praznui in locul sambetei, duminica, indata dupa Invierea Domnului. Biserica va invata sa va pastrati mereu viata curata, sfanta si fara de prihana. Stapane Doamne Iisuse Hristoase, care ai inviat din morti in ziua Duminicii si ne-ai deschis noua portile imparatiei cerurilor, straluceste in inimile noastre lumina fetiei Tale, in veci de veci, Amin.
Pr. Stefan SAVULESCU
