O privire retrospectiva asupra ultimului deceniu politic din tara noastra ar scoate in evidenta o interesanta statistica; in 10 ani, Romania a avut sase premieri si doar trei presedinti. In anul 1996, sef al Executivului era Nicolae Vacaroiu, care ocupa fotoliul de prima marime din Palatul Victoria dupa alti doi prim ministri post-revolutionari – Petre Roman si Theodor Stolojan; acestia si-au impartit, aproape frateste, guvernarea in primii doi ani si ceva de dupa evenimentele din decembrie 1989. Nicolae Vacaroiu (PDSR, pe-atunci) avea sa-si piarda functia dupa alegerile din 1996, cand coalitia CDR-PD-UDMR urma sa guverneze timp de patru ani. Atunci, sef al Executivului a fost numit un fost lider sindical – Victor Ciorbea, adus in politica de cel care era seniorul reinviatului PNTCD – Corneliu Coposu. Popularitatea premierului Ciorbea a inceput sa scada vertiginos, fiind accentuata de restructurarea din economie, generatoare de someri si, implicit, de nemultumiri in randul electoratului. In primavara lui 1998, pe scena politica s-a inregistrat o noua criza – finalizata cu demisia lui Victor Ciorbea.
Cel care i-a luat locul a fost Radu Vasile, un fost taranist care, de asemenea, dupa un an de guvernare, avea sa predea stafeta. Cauzele, se pare, nu au fost doar nemultumirile mineresti pe care s-a straduit sa le gestioneze, ci, mai ales, efectele pe care le-a perceput populatia ca urmare a implicarii tarii in razboiul din fosta Iugoslavie. In acest mod, alegerile din 2000, urmau sa fie pregatite de un nou Cabinet condus de fostul si actualul guvernator al Bancii Nationale – Mugur Isarescu. A fost, precum se vede, legislatura cu trei prim ministri, instabilitatea, incoerenta, disensiunile dintr-o coalitie pestrita punandu-si amprenta mortala – am putea spune – asupra principalului ei artizan – PNTCD, care in alegerile din 2000 iesea, practic, de pe scena politica romaneasca.
In legislatura 2000-2004, premierul desemnat – Adrian Nastase, si-a dus mandatul pana la capat, chiar daca, prin 2003, batea vant de anticipate. Dar nu s-a intamplat astfel, disensiunile dintre premier si presedintele de atunci – Ion Iliescu alimentand indicatorul de neincredere a electoratului in PSD si liderii sai. Scaderea increderii populatiei, fluctuatiile nivelurilor de intelegere dintre cei doi aveau sa duca, pana la urma, la pierderea alegerilor din 2004.
Actualul premier – Calin Popescu Tariceanu este cel mai afectat de prima perioada a guvernarii, iar aceasta situatie este cauzata, mai ales, de luptele politice din interiorul noii coalitii de guvernare – PNL-PD, UDMR, PC, „stimulate” si de presedintele Traian Basescu.
In ceea ce-i priveste pe presedintii tarii din ultimul deceniu, sa mentionam ca au fost doar trei, unul dintre acestia beneficiind de doua mandate complete. Ion Iliescu – caci despre el este vorba – a pornit in tromba in fiecare mandat, avand o sustinere electorala cu care nici un alt presedinte nu si-a dobandit locul de la Cotroceni.
Despre Emil Constantinescu sunt putine lucruri de spus deoarece mandatul sau – ca al intregii guvernari din legislatura ’96-2000, a fost unul sters, nesemnificativ pentru tara, multi afirmand chiar ca Romania a pierdut teren in acei patru ani ! Dar, in ceea ce-l priveste pe actualul presedinte Traian Basescu, primul an al sau la Cotroceni se aseamana cu anii de debut ai lui Ion Iliescu.
Pana in momentul de fata – desi inca nu si-a prezentat bilantul promis si amanat de vreo doua ori pana prin ianuarie ce vine – Basescu a inregistrat o evolutie in increderea populatiei neafectata major de evenimentele politice.
Leon CHIRILA
