Modul in care sunt folosite, acum, retelele de apa potabila si canalizare – care au fost construite in satele prahovene pe banii Agentiei Sapard – releva faptul ca, dupa ce s-au tot vaitat ca nu au utilitati precum orasenii, oamenii nu se inghesuie sa-si racordeze gospodariile la apa si canal. Aceasta din cauza ca, nu-i asa, civilizatia e pe bani; caci daca ar fi gratis, ar vrea toata lumea.
Europa a fost generoasa, alocand milioane de euro, fonduri nerambursabile, localitatilor rurale pentru a le crea conditii civilizate de trai. Insa sunt si cazuri in care, cel putin in prezent, cheltuiala nu se justifica – prea putini oameni s-au racordat la noile retele, iar investitiile sunt departe de a-si arata eficienta economica. „Proiectele finantate prin programul Sapard nu au fost gandite pe criterii economice, de a se scoate profit din activitatea de apa-canal si nici nu s-a luat in calcul amortizarea investitiei intr-un anumit numar de ani. Ideea a fost aceea de a le oferi si celor din mediul rural serviciile publice de baza – apa potabila si canalizare”, ne-a declarat Gheorghe Rizea, directorul Directiei de Integrare din cadrul Consiliului Judetean. Insa, chiar daca nu s-a luat in calcul criteriul economic, era normal ca macar sa se cunoasca, de la bun inceput, cati oameni doresc sa se racordeze la aceste retele, pentru a se sti daca merita sau nu sa se cheltuie pe ele zeci de miliarde de lei sau daca nu ar fi mai bine ca sumele sa fie investite, mai cu folos, in alte locuri in care sa se justifice cheltuiala. Sunt astfel, multe cazuri in judet in care asezari cu mii de locuitori au doar 400-500 de abonati.
„Sunt retele de apa-canal finalizate la care, s-a dovedit, oamenii nu vor sa se racordeze. La Fantanele, de exemplu, in urma cu ceva timp, primaria nici macar nu isi permitea sa tina pompele in functiune din cauza ca erau doar 50 de abonati, iar costul energiei electrice consumate pentru pomparea apei nu se justifica. Acum lucrurile au mai progresat. La fel se intampla si in Gura Vadului-Jugureni unde merge foarte prost procesul de bransare a locuitorilor. Acolo s-au montat si cismele pe strada, iar oamenii iau apa de-acolo cat au nevoie – fara a mai intentiona sa-si faca racorduri, in curte; aceasta pentru a nu fi nevoiti sa plateasca”, a mai afirmat Gheorghe Rizea. Iar noi adaugam, ca o culme a modului de cheltuire iresponsabila a unor fonduri europene si nu numai, exemplul canalizarii din Floresti-Calinesti. Aici, o statie noua de epurare nu functioneaza deoarece in Calinesti nimeni nu a dorit sa se racordeze, pana acum, la retea. A fost proiectata pentru a acoperi intreaga localitate, insa abonati – ioc!
Fata de toate acestea, directorul Rizea este de parere ca administratiile locale sunt raspunzatoare. Fiecare consiliu local a avut libertatea de a decide care sunt obiectivele de care este nevoie in localitate. Unii au ales drumurile, altii alimentarea cu apa sau canalizarea. Dar daca le-au ales, trebuia sa si judece, sa cantareasca bine ce se alege din fiecare proiect, pentru a nu se ajunge, in final, la a arunca banii pe santuri, pe conducte ingropate ca sa nu stea la vedere, pe tot felul de acareturi in care, ani buni sa-si gaseasca salas paianjenii si pasarile cerului.
Mihai CIOBANU
