Se va duce vestea ca despre un popa tuns! Astfel se va spune, cu siguranta, dupa circul de marti, din Parlament, unde numai activitate parlamentara nu poate fi numita vanzoleala, cearta ca la usa cortului si acea pace complice – ca in Piata Independentei lui Caragiale. Conform ordinii de zi a plenului reunit al celor doua Camere, premierul Calin Popescu Tariceanu trebuia sa prezinte un raport privind stadiul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Numai ca vorbele, expresiile oferite senatorilor si deputatilor nu se potriveau, in nici un fel, cu termenii din raportul pe care ei il primisera in vederea pregatirii pentru dezbateri. Iar o asemenea procedura a dus, inevitabil, la vanzoleala, la scandal, cum nu s-au mai vazut in Parlamentul tarii.
Practic, Calin Popescu Tariceanu s-a referit la tema preconizata de raportul cu pricina abia in finalul discursului sau: „Ne-am recastigat credibilitatea, am inceput sa facem reforme profunde si am devenit jucatori activi in structurile europene”. Atat si nimic mai mult despre acel stadiu al integrarii pe care, intr-un fel, toti dorim sa-l cunoastem, mai ales ca s-a tot vorbit despre clauze de salvgardare, despre monitorizare, despre obiective neindeplinite din angajamentul de aderare. A fost insa un rechizitoriu – a cata oara – al guvernarii PSD, cu numeroase acuzatii la adresa acestui partid care, in viziunea premierului, ar fi incheiat negocierile in genunchi, ar avea mentalitati comuniste si nu intelege sensul democratiei.
Astfel de expresii nu aveau ce cauta acum, in prag de aderare, in cel mai inalt for politic al tarii. Daca ne tot intoarcem, cu aceeasi inversunare, la greaua mostenire, daca, in continuare, vedem tot timpul comunisti la tot pasul, care intorc pe dos aceasta tara, daca punem mereu la indoiala democratia, nu ajungem nicaieri.
Sa fim, insa, bine intelesi: nu pledam pentru tolerarea relelor, oricum s-ar numi autorii acestora, nu vrem sa absolvim fosta guvernare de pacate, nu minimalizam efectele dictaturii comuniste asupra dezvoltarii tarii si a mentalitatii oamenilor. Dar actuala putere a promis, in toamna lui 2004, ca va aduce mai binele romanilor si a castigat – nu alegerile, ci conducerea tarii – si ar trebui sa nu-si gaseasca odihna pentru indeplinirea acestor teluri. Ca atare, nu trebuie sa-si piarda timpul si toate ocaziile acuzand, exasperant, vechea guvernare pentru bubele pe care le-a avut, ci sa arate ca stie sa conduca – in primul rand, ca a inteles ea insasi, democratia si, mai ales, necesitatea de a se insuruba in treburi asa cum a promis. Nu ne referim, acum, la promisiunile electorale umflate, firesc, pentru ademenirea electoratului, deoarece nu mai este timp de ele. Acum, pe agenda Guvernului ar trebui sa stea macar cele patru obiective conturate si insusite de actuala putere foarte recent – in septembrie, dupa catastrofalele inundatii. Atunci s-a angajat la refacerea tarii, la integrarea ei in UE – subliniind eforturile ce trebuiesc facute pentru evitarea clauzei de salvgardare si pentru absorbtia fondurilor oferite – la reformarea justitiei si la combaterea coruptiei. Acestea nu trebuie uitate nici un moment, nu trebuie evitate, ba, mai mult, ar trebui folosit orice prilej pentru a le gasi implinirea. Or, felul in care a procedat premierul in forul legislativ suprem al tarii nu a condus, credem, in nici un fel, la sporirea contributiei pentru indeplinirea cvartetului de obiective mentionat. Ba, mai mult, avem temerea ca mai rau se vor derula lucrurile in continuare, opozitia – dupa cum se da ranita in orgoliu – fiind in stare de a pune piedici serioase puterii in tot ceea ce intreprinde. Si-atunci, nu castiga nici puterea, nici opozitia, nici tara. De aceea mult mai bine era daca raportul premierului era raport si nu pledoarie acuzatoare la adresa fantomelor trecutului – indiferent pe cine ar fi reprezentat. Din neintrerupte acuzatii si reprosuri nu va iesi, niciodata, acel mai bine cu care a fost ademenit poporul!
Leon CHIRILA
