Un jandarm campinean a inapoiat 100 de milioane de lei, gasiti intr-o borseta
In valtoarea nebuneasca a unei tranzitii ce pare fara sfarsit si fara leac, intr-o lume a violentei, saraciei, deznadejdii si a lipsei de morala, un jandarm campinean a dat semenilor sai o lectie de cinste cum foarte rar ni se intampla sa mai vedem, astazi, in “Romanica” noastra cea de tot pacatul. Numele sau este Costel Bosoaga, plutonier-adjutant la Centrul de Pregatire si Perfectionare pentru Comunicatii si Informatica din Campina (fosta Unitate de Jandarmi). Acesta, aflandu-se in afara orelor de program, a gasit in zona benzinariei Petrom o borseta cu acte si 100 milioane lei vechi. Deloc tentat de considerabila suma, care i-ar fi putut usura in buna masura traiul, el l-a cautat imediat pe pagubas si i-a inapoiat, in aceeasi zi, banii si documentele. Culmea, pagubasul habar n-avea, in momentul intalnirii, de “gaura” pe care si-o provocase singur in buget, din neglijenta. Jandarmul cel atat de bogat sufleteste are 36 de ani, nu este casatorit si le-a marturisit deseori colegilor ca, de mic copil, si-a dorit sa fie militar, pentru ca “mi-au placut intotdeauna cinstea si corectitudinea, care sunt asociate, in general, cu uniforma si rigoarea specifica unei armate”. Pagubasul, tot un campinean, a trimis, comandantului unitatii, col. Ion Grecu, o scrisoare in care ii multumeste binefacatorului sau, subliniind ca gestul acestuia din urma este cu atat mai admirabil cu cat “nu a vrut sa accepte nici un fel de recompensa, nici macar o mica atentie din partea mea”. Costel Bosoaga, care ne-a aratat ca “ochiul dracului” nu poate subjuga pe toata lumea, este atat de retras si de modest, incat a refuzat, cu hotarare, sa fie fotografiat de presa. Am incercat si noi, dar tot fara succes. Cand l-am cautat la unitate, nu l-am gasit, deoarece era pe teren. Am vorbit cu maiorul Cristian Pinta, purtatorul de cuvant al Centrului, care ne-a asigurat ca “nu aveti nici o sansa sa-i faceti o poza lui Costel, pentru ca este de o modestie extraordinara. Nu vrea sa-l vada lumea in ziar. Considera ca gestul sau a fost unul normal, ca nu si-a facut decat datoria. Ca semn de apreciere, comandantul l-a propus esaloanelor superioare pentru o recompensa, care va consta dintr-o diploma de merit. O avansare in grad nu este posibila, deoarece tocmai a fost avansat la termen, in vara. Si apoi se considera ca fapta sa de toata isprava intra in atributiile oricarui jandarm”. Asadar, gestul jandarmului nostru, monument al onestitatii, poate fi considerat chiar unul firesc. Cat de normal este acesta in lumea atat de anormala in care traim, lasam cititorii sa judece singuri.
Adrian BRAD
