EUROCAINII
Ca noi, romanii, ne mancam, intre noi, precum cainii, nu mai este de mult timp si pentru nimeni o noutate. Sunt astfel de notorietate – si probabil, pe meleagurile noastre s-au nascut – expresii precum „Gaina vecinului este mai grasa” sau „Sa moara si capra vecinului” care, de fapt, scot in evidenta invidia, rautatea care, din diverse motive, si-au facut loc printre noi cu prea mare usurinta. Mai adaugand la acestea si prostia, vom ajunge, tot din diferite motive, sa ne mancam intre noi, chiar mai rau decat cainii hamesiti, daca este sa ne referim la varfurile natiei – politicienii!
Astfel se cam petrec lucrurile in aceste zile cand interesele tarii sunt unele, iar reprezentantii nostri in forul european au preocupari…canine! Se musca, si se latra, si se rup in declaratii dintre cele mai diferite, de pilda, pe tema statutului minoritatilor, pe care nici UE nu-l cere, dar nici cetateanul roman nu moare de dorul lui. Euroobservatorii nostri de la Strasbourg se zbat, de mama focului, care mai de care sa-si impuna punctul de vedere, ba in comisia de politica externa a forului continental, ba in grupurile politice ale acestuia, prin care s-au pripasit. Astfel, dulaii democrati – stiindu-se cu peste 60% din sustinerea electoratului Aliantei – isi arata coltii, maraind ca „autonomia culturala nu reprezinta o problema pentru Romania”; maidanezii social-democrati – ajunsi in opozitia romaneasca, schelalaie ca proiectul legii minoritatii „este o propunere neinspirata”. La randul lor, cateii din UDMR vor cu orice pret autonomia culturala – de fapt autonomie administrativa – si fac un taraboi de-ti iau urechile foc! Iar peste acest foc mai arunca ceva gaz si liberalii straini – un fel de lighioane din import, care hamaiesc un fel de alba-neagra: autoguvernarea sa fie inlocuita cu autonomia culturala.
Si astea, daca vreti, sunt exemple de ultima ora, caci cazurile de mancatorie pe care le oferim noi, lumii, se pierd in negura vremii. Amintiti-va numai de cate ori ba puterea, ba opozitia – aflate vremelnic in asemenea posturi – s-a dus cu jalba-n protap la inalta poarta a strainatatii, considerand ca pe-acolo isi pot promova interesele. Timpul, iata, a trecut, obiceiurile au ramas, iar jalbarii, cu ingaduinta dumneavoastra, pot fi numiti eurocaini, intrucat recurg la acelasi procedeu de a se manca unii pe altii, si intre noi insine! Doamne fereste-ne de eurocaini !
Leon CHIRILA
