Indoiala pe care mi-am exprimat-o ieri, tot in aceasta pagina, cu privire la adoptarea prea curand a bugetului de stat pentru anul 2006 a fost pur si simplu spulberata. Practic, ceea ce parlamentarii nu au fost in stare sa realizeze in doua saptamani (si chiar existau temeri, la cel mai inalt nivel, ca dezbaterea bugetului s-ar putea prelungi spre jumatatea lui decembrie) au facut intr-o ora ! Nu stim daca a fost, neaparat, o regie anume, dar era clar, inca dinainte, ca puterea nu voia sa admita nici un amendament al opozitiei – intrucat obiceiul este mostenit – si ca opozitiei nu-i facea placere sa voteze bugetul. A fost insa, suficient, un singur numar de dispret fata de partenerul de dezbateri – actorul fiind vicepresedintele Camerei Deputatilor, liberalul Dan Radu Rusanu – pe care l-a mancat limba, la un nmoment dat, si a declarat ca amendamentele opozitiei ar fi „neserioase”. Expresia a pus sare pe coada reprezentantilor opozitiei care, pana la ultimul picior – exceptia fiind secretarul de sedinta, pesedistul Victor Ponta – au si parasit sala. Si, din acel moment, beneficiind de o prezenta cum n-a mai fost, probabil, de la inaugurarea actualei legislaturi, cvorumul asigurat de reprezentantii puterii a trecut la treaba. Cu acelasi timonier la carma – Dan Radu Rusanu – plenul liberalo-democrato-umanisto-maghiar si al minoritatilor a trecut cu toata viteza printre articolele bugetului de anul viitor, votand, ca pe banda rulanta, tot. Basca bugetul asigurarilor sociale de stat pe 2006. Masinaria de vot parlamentara, similara cu cele din mai toate legislaturile noastre postdecembriste, a lucrat din plin si putem striga: Uraaaaa, avem buget!
Au ramas astfel niste vise neplacute discutiile si dezbaterile anterioare care bateau apa-n piua, framantarile si temerile premierului si chiar ale presedintelui – nauciti de perspectiva total neavenita a prelungirii sine die a momentului adoptarii bugetului – ca si perspectiva unor negocieri, contra naturii, dintre putere si opozitie, pe aceeasi tema a bugetului. Cu alte cuvinte, mai putem striga inca o data, Avem buget! Context in care nu-si mai aveau rost declaratiile miorlaitoare ale ministrului pentru relatia cu Parlamentul – Bogdan Olteanu. Fariseu – ca multi alti politicieni – acesta incerca sa se planga, dupa ce toti au rasuflat usurati, ca opozitia ar fi incercat sa boicoteze adoptarea bugetului retragandu-se de la „dezbateri” dar lasand, vezi Doamne, in sala, doar o…coada de topor. Inutila declaratie care nici macar nu ar putea aduce cu vreo forma de justificare a faptului ca, pana la urma, bugetul tarii pe 2006 a fost adoptat cu viteza luminii.
Leon CHIRILA
