Dragos TRESTIOREANU
Nici nu trecuse bine prima viitura care a dus pe apa Sambetei agoniseala de-o viata a mii si mii de romani – victime nu numai ale naturii dezlantuite, ci si ale inconstientei unor semeni care nu si-au facut cum trebuie datoria, ca sa nu zicem alte lucruri mai grave, cum ar fi hotia -, ca mai-marii tarii au si deschis larg baierele sacului cu promisiuni. Bietii napastuiti se si vedeau, astfel, in posesia darurilor de la Guvern si, implicit, reveniti la traiul de dinainte, fiecare la casuta lui. Numai ca, timpul a trecut, inundatiile au ajuns sa nu mai tina prima pagina si nici sa mai deschida jurnalele de stiri de la radio si televiziune. Asa incat, promisiunile de mai ieri au fost uitate degraba. Si-uite asa, s-a intrat in iarna, cu batrani, copii, femei si barbati in putere impartind nici mai mult nici mai putin decat spatiul restrans al unui cort ! De parca ar fi fost pe Litoral sau – ma rog – in Bucegi, in drumetie de vara ! Asta, culmea, desi insusi presedintele Basescu era renumit pentru „maxima” sa: „Iarna nu-i ca vara” !
Doamne, la auzul acestei vesti, va puteti inchipui cum se poate trai avand deasupra capului doar o panza si o folie de plastic ? Acum cand – azi ninge, maine ploua si tot asa ! Dar cine sa-si dea seama de tragedia celor care continua sa-si traiasca cosmarul vietii lor, aflati parca intr-un iglu de la Polul Nord ? Ati vedea un reprezentant al administratiei locuind, macar o zi si o noapte, in asemenea conditii, in plina iarna ? Cu siguranta ca nu veti intalni un astfel de caz. Domniile lor au de toate si numai in campanie coboara la nivelul vulgului, pentru a primi un vot sau doua in plus. In rest, de ce sa se complice ? Castiga ceva la chestiunea aceasta ? Nu, chiar deloc !
Dar trebuie sa fii caine sa vezi copilasi incalziti la piept de mame disperate, batrani rasucindu-se de pe o parte pe alta, din cauza crizelor de reumatism acutizate de frigul din noile „locuinte”, si sa nu te lasi pana nu rezolvi, omeneste, macar temporar, problemele acestor tradati de soarta. Exista semeni de-ai nostri care – de peste trei luni – traiesc la limita imposibilului si nici macar un semn bun nu li se arata. In conditiile in care, trebuie sa recunoastem, iarna cea mare si grea nu s-a aratat, inca, in toata puterea sa. Fie la Cosmesti, in estul tarii, fie la Otelec, in Vest, oameni disperati s-au resemnat deja, constienti ca vor petrece cele mai cumplite luni din viata lor si a familiilor lor, intr-un cort care poate sa le pice in cap la primul vant mai tare. Si totusi, isi interiorizeaza drama, nemaiavand cuvinte sa blameze lipsa de responsabilitate a autoritatilor. A reprezentantilor acestora, care au trecut peste declaratiile sforaitoare, facute cu luni in urma, cu nonsalanta unor persoane lipsite de cuvant, de onoare si de omenie, totodata. Dar cat o mai rabda Pamantul astfel de suflete fara… suflet, capabile numai de minciuni sfruntate ? Exista, totusi, si o scadenta, urmata de pedeapsa cuvenita. Iar asta se va vedea la un nou vot. Mai devreme sau mai tarziu !
