Cuvant la Duminica a XXVI-a dupa Rusalii
Cercetatorii sufletului omenesc si-au pus, deseori, intrebarea: care este sentimentul cel mai puternic si nedespartit de viata omului ?
De care pornire omul asculta cel mai mult ? Fireste, raspunsurile au fost diferite. Un cercetator mai aproape de zilele noastre sustine si nu fara oricare temei ca sentimentul cel mai puternic care insoteste toata activitatea omului este grija.
Agricultorul ara ogorul cu nadejdea unei recolte imbelsugate, care sa-i alunge grija pentru hrana lui si a familiei. Iata, astfel, in foarte multe cazuri explicata pilda bogatului din Sf. Evanghelie. Bogatia este pentru sufletul nostru, de cele mai multe ori, o foarte mare primejdie. Ea este ca un hatis care-l impiedica pe om sa mearga pe calea mantuirii. Bogatul sta mereu in primejdia de a uita de Dumnezeu, de a schimba cerul cu pamantul, de a pune in locul lui Dumnezeu averea lui. El este mereu in primejdia de a fi surd la vaietul mizeriei si al suferintei. Bogatia lui se asaza ca un zid, foarte mare, intre el si ceilalti oameni. Bogatia intretine de atatea ori imoralitatea, orgoliul, placerea, voluptatea si celelalte pacate.
Hristos nu este al bogatilor sau al saracilor, al celor invatati sau al celor neinvatati, el este Mantuitorul tuturor oamenilor, El este descoperitorul adevarului mantuitor. El este cu adevarat: „Calea, adevarul si viata” tuturor oamenilor de pe pamant. In locul bogatiei trecatoare si primejdioase, Mantuitorul Hristos asaza o alta bogatie care nu se va lua de la om. In predica sa de pe munte a spus: „Nu va adunati voua comori pe pamant, unde moliile si rugina le strica; ci adunati-va comoara in ceruri”. Crestinul adevarat, insa, nu-si pierde echilibrul sau, nu cade in deznadejde atunci cand averea se faramiteaza.
Invata-va, oare, omenirea sa pretuiasca mai mult sufletul decat aurul? Sa ne imbogatim in Dumnezeu, in faptele milei crestine, in iubirea si in ajutorarea semenilor, sa ne imbogatim in credinta si in nadejde, in veci de veci. Amin.
Pr. Stefan SAVULESCU
