Cuvant la Duminica a XXIV-a dupa Rusalii
Evanghelia duminicii de astazi vine ca o minunata completare si ne arata ce se cere din partea noastra spre a putea sa ne impartasim si sa primim darul lui Dumnezeu.
Inainte de a-i tamadui pe cei bolnavi, Iisus ii intreaba despre credinta lor. Cunoscand, asadar, atatea marturii despre credinta si despre trebuinta ei pentru mantuire se cuvine sa ne intrebam si noi: Ce sa facem ca sa avem mai multa credinta ? Cum putem sa facem vie si puternica credinta din sufletele noastre ? Credinta este pentru viata duhovniceasca a crestinului, ceea ce este ochiul pentru trup.
Credinta este un dar foarte scump de la Dumnezeu, dar ea este si o lucrare omeneasca. Dumnezeu a dat fiecarui om samburele de credinta. Ca sa ai o credinta vie si puternica trebuie sa implinesti mai ales doua lucruri fata de ea: sa ai curaj fata de adevarurile credintei si in al doilea rand sa o ingrijesti. Viata noastra traita in credinta este o viata pura, linistita, scutita de indoiala. Privind spre credinta lui Iair si a femeii care fusese bolnava timp de 12 ani, se naste in noi dorul de a avea si noi o asemenea credinta. In sufletele noastre, Dumnezeu a aprins lumina credintei ca sa ne calauzeasca pe calea mantuirii. Aceasta lumina a credintei avem datoria sa o ingrijim sa nu se stinga, viata noastra curata este pentru credinta noastra ca pamantul cel bun in care samanta cazand, incolteste si aduce rod mult. Iar rugaciunea este si hrana si rod al credintei. Un credincios care se roaga este o adevarata marturie ca traieste viata prin credinta, dar in acelasi timp rugaciunea lui se intoarce spre suflet si ii creeaza o si mai rodnica viata prin credinta.
Drept aceea sa rugam pe Mantuitorul, care a tamaduit pe femeia bolnava de 12 ani pentru credinta ei, sa ne faca si pe noi mai tari in credinta si sa traim in ascultarea ei, in veci de veci, Amin.
Pr. Stefan SAVULESCU
