O inedita expozitie, deschisa de Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova pana la jumatatea lunii martie, invita la redescoperirea rosturilor lumii satesti de odinioara. Dincolo de valoroase piese de patrimoniu sau obiecte realizate special de mesteri olari si dulgheri din Potigrafu si Blejoi, un intreg univers de imagini si simboluri definesc valorile spiritului autentic romanesc. Despre semnificatiile unei lumi ce merita poate, azi, mai mult ca oricand, sa fie readusa in atentie am discutat recent cu etnograful Emilia Savelovici.
Nunta – “temeiul vietii”
Nasterea si nunta – momente esentiale ale vietii pamantesti, erau marcate intr-un fel cu totul special de taranul roman, o parte dintre traditiile legate de aceste evenimente pastrandu-se pana azi in unele sate prahovene. Bucuria venirii pe lume a unui prunc era semn de binecuvantare divina si un intreg ritual trebuia respectat imediat dupa nasterea copilului. Moasa trebuia sa pregateasca, a treia zi de la nastere, Masa pentru Ursitoare, alcatuita dintr-o serie de obiecte cu valoare simbolica: lumanari, busuioc, seminte etc. Parintii aveau obligatia de a pregati, din timp, leaganul copilului ce simboliza „casa calatoare”: mama tesea panza iar tatal incrusta in lemn ingerasi, stele si rozete. Nunta reprezenta „temeiul vietii” si avea la baza un ritual consfintit de intreaga comunitate. Din lada de zestre nu putea lipsi o icoana reprezentandu-l pe Sf. Nicolae, protectorul copiilor, aluzie la menirea femeii de a aduce pe lume prunci. Putini stiu ca la finalul nuntii, mirii trebuiau sa priveasca, printr-un colac impletit, in cele patru puncte cardinale, gest ce semnifica trainicia si continuitatea in casnicie. De altfel, in lumea taraneasca autentica, ideea de divort nici nu intra in discutie.
Sfintii protectori ai casei taranesti
Respectul pentru icoane si credinta in sfintii protectori ai casei si gospodariei erau esentiale. Intotdeauna acoperita de stergar, icoana era asezata pe peretele de la rasarit – astazi regula nu mai este respectata, obiectele de cult regasindu-se in locuri diverse ale camerei – acesta devenind un spatiu sacru, iar la marile sarbatori crestine deasupra icoanei erau prinse cununi vegetale din busuioc, salcie si frunze de nuc.
Cu credinta adanca in Dumnezeu, sateanul se ruga cu evlavie deosebita sfintilor considerati adevarati protectori ai spatiului sau cotidian: Maica Domnului protectoare a casatoriei, Sfantul Nicolae proteja copiii, la Sfantul Vasile se rugau pentru alungarea raului si uratului, Sfantul Gheorghe apara vitele, iar Sfantul Prooroc Ilie proteja recoltele. Rugaciunile inchinate Sfintei Preacuvioase Parascheva erau menite sa aduca linistea in familie, Sfantul Dimitrie era aparator de cutremure, iar Sfantul Andrei indeparta vrajile. Pentru odihna sufletului celor care plecau pe drumul vesniciei, satenii se rugau indeosebi Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil.
Raluca ENE
