In 1990, Azuga era cel mai dezvoltat oras de pe Valea Prahovei, din punct de vedere industrial. In cele patru fabrici lucrau 6.000-7.000 de oameni, inclusiv din localitatile invecinate. Desi privatizate intre timp, nici una dintre unitati nu a avut o evolutie pozitiva. Doar una dintre ele, se mentine pe linia de plutire, o alta se zbate sa supravietuiasca, iar doua si-au inchis deja portile. Abia de mai lucreaza in aceste fabrici undeva la 400 de oameni.
FABRICA DE POSTAV a fost privatizata in anul 1999. Constantin Samson, azugean de fel, a achizitionat pachetul majoritar de actiuni prin firma Caloni SA. Intentii bune, entuziasm mare. Degeaba, insa. Vreme de doi ani, fabrica a mers in pierdere, in ciuda investitiilor de circa 1,5 milioane de euro. Pentru retehnologizare mai era nevoie de un credit de circa 12 milioane de dolari, la care proprietarul nu s-a mai incumetat. Din 2003, fabrica este inchisa, ramanand, pentru paza si conservare, doar vreo 20 de salariati.
FABRICA DE STICLA – STIAZ (in foto) este pusa si ea pe butuci. Daca la Fabrica de Postav s-a incercat ceva, cel putin imobilele au fost puse la punct, Sticla a fost lasata sa ajunga un morman de fiare vechi. Unitatea a incaput pe mainile lui Corneliu Petreanu, cel care a achizitionat pachetele majoritare de actiuni la vreo sase unitati de profil din intreaga tara, si altele dintre acestea avand ulterior aceeasi soarta cu cea din Azuga. Se pare ca omul de afaceri a incercat, astfel, eliminarea concurentei. In prezent, fabrica este dezafectata si se afla in conservare.
FABRICA DE SAMOTA – SINTEREF a fost preluata, in octombrie 2001, de un om de afaceri din Pitesti, prin intermediul firmei IAMSAT Prodconstruct. Si aici a fost o istorie destul de zbuciumata, la cateva luni dupa privatizare salariatii iesind in strada si blocand drumul national. Unii dintre ei s-au urcat pe turnuri, amenintand ca se arunca de acolo daca nu-si primesc salariile restante. Problemele au continuat in iarna 2003-2004, cand administratia si unii locuitori din Azuga au acuzat fabrica de poluare. Cercetarile efectuate de Romsilva au evidentiat ca padurea din zona, care capatase o culoare a frunzisului rosie, era afectata de concentratii de sulf cu mult peste limita normala. SINTEREF se apucase, la acea vreme, sa calcineze spuma carbonica, proces in urma caruia rezulta emisii de sulf. Conducerea fabricii, bineinteles, a respins toate acuzele. Activitatea s-a restrans din ce in ce. Actualmente, mai lucreaza in fabrica circa 50 de salariati.
FABRICA DE BERE a fost, neindoielnic, mandria Azugii. Construita de nemti, prin 1886, pe aceste plaiuri, tocmai pentru apa pura din muntii Baiului, fabrica a cunoscut o ascensiune frumoasa de-a lungul anilor. Din pacate, berea pe care romanii din toate colturile tarii o cautau innebuniti, dupa 1989 a disparut treptat de pe foarte multe piete, astfel ca nici prahovenii nu mai stiu cum arata acum. Totusi, a ramas singura fabrica aflata pe linia de plutire, mentinandu-si productia la acelasi nivel cu cel dinainte de revolutie si asigurandu-le existenta celor peste 250 de salariati.
