Pumni de… iubire
Exista, acum, in grila de programe a unei televiziuni cu iz dulceag o telenovela intitulata „Lacrimi de iubire”. Firesc, din dragoste, nu numai razi cu gura pana la urechi, ci te mai si storci de cate o lacrima, doua. Dar ca exista pumni de… iubire, ati mai auzit, dragi prieteni ? Parol de onoare, uite ca se exista si asa ceva.
Pai, il bate, intr-o Ucraina inghetata bocna, Lucescu junior pe taticul sau, cel mai cu mot, iar la intoarcerea acasa – pe calea aerului, se putea altfel ? – se trezeste un rapidist nevoie mare ca-i ia la pumni, in burta jumbo-jetului, pe oficialii echipei sale de suflet – Rapid Bucuresti ! Nu sunt astia pumni de… iubire sau ce altceva ?
Ne stia lumea, ca pe cai breji, ca ne mai ratoim prin peluze, ba si pe mijlocul strazii, daca vor muschii nostri, mai dam si un pumn intr-o falca, asa, nitam-nisam, chiar si in tribuna oficiala, cum s-a mai intamplat pe la o casa mare de tot etc. etc. Dar chiar sa ne ocupam cu pocnitul taman pe la zeci de mii de metri inaltime, intr-un loc in care te rogi la Dumnezeu sa nu se lase cu turbulente, urmate de inevitabile zdruncinaturi si sporire a consumului/pe cap de zburator la pungile de plastic, nu credeam sa ne auda urechile vreodata ! Iar cum protagonistul scandalului a fost tocmai seful Ligii Suporterilor Rapidisti, caruia i s-a facut, probabil, cadou vizita de la Donetk, la meciul cu Sahtior, ne face sa intelegem de ce huliganismul nu mai are frontiere in tarisoara asta.
Domne, avem un talent sa ne facem de bafta in toata lumea, ceva de speriat. Ca bine le-a zis “alb-visiniul” cel mai la moda – Razvan Lucescu – neuitand de… sangele alb-rosu care-i mai curge, se pare, prin vene: „Bai, eu l-am batut pe tata, iar voi nu stiti sa va bucurati de asta, ca – daca ar fi fost Dinamo – aia ar fi stiut” ! Posibil ca, atunci cand l-a luat gura pe dinainte, cu privire la modul de exteriorizare a fericirii celor care patimesc pentru gruparea din „Groapa”, junele Lucescu sa fi uitat de anii cu suspendare luati prin Bulgaria de cateva „modele” ale sale !
Una peste alta, e limpede, fie pe pamant, fie in apa, fie – iata – si in aer, ramanem mereu aceeasi: spaima celor nimeriti, saracii, prin jurul nostru ! Fratilor, nu le poate veni nimeni de hac unor asemenea derbedei care au facut din pocitul mutrelor un sport la nivel national ?
Dragos TRESTIOREANU
