“Inourari temporare”
Termenul „inourari” (scris cu un „n” si cu „u”) apare frecvent atunci cand este prezentata prognoza meteo.
Pana in 1953 se admitea sa se spuna si sa se scrie „nour” (cu „u”). Derivatele acestui cuvant de baza se pronuntau si se scriau, de asemenea, cu „u”, insa era obligatorie, si in vremea aceea, dublarea consoanei „n”: innoura, innourare, innourat. Atunci se scriau cu „nn” si alte vorbe, nu numai cele ce sunt permise de dictionarele contemporane, anume: innec (inneca, innecacios, innecat, innecare), innot (innota, innotator), innainte (innainta, innaintas).
Insa, din 1953, in conformitate cu Hotararea Consiliului de Ministri (H.C.M.), din acel an, act normativ propus de Academia Romana zicem si scriem „nor, innora, innorare, innorat” (fara „u”). Iar regula veche ca termenii ce deriva cu ajutorul prefixului „in” – din cuvinte de baza, care incep cu sunetul (litera) „n” se scriu cu „nn” este valabila in continuare, adica si dupa anul 1953. Iata, concret, cum se prezinta aceasta regula sau, mai bine spus, acest mijloc intern de imbogatire a vocabularului limbii romane contemporane: nod+in = (a) innoda.
In continuare, insiram toate vorbele care se scriu cu „nn”: innadi, innadire, innaditura, innamoli, innamolire, innaravi, innascut, innebuni, innebunire, innebunitor, innegreala, innegri, innobila, innobilare, innoda, innodare, innodatura, innoi, innoire, innorat, innoroi, innoroire. (D.O.O.M. editia a II-a, pagina 419, anul 2005).
Precizam ca se scriu cu un singur „n” vorbele „inainta, ineca, inota” si derivatele lor.
Mihai Stere DERDENA
