“… cu magna cum laude”
Intr-un articol referitor la un cunoscut jurist roman se afirma ca „a ispravit Facultatea de Drept cu magna cum laude”.
Ca fiecare dintre cititorii acestei rubrici sa inteleaga lesne in ce consta eroarea de exprimare relevata in titlul articolului acestuia si, apoi, in propozitia citata, avem datoria sa talmacim locutiunea latina „magna cum laude”. Aceasta se traduce in limba romana astfel: „cu mare lauda”. Intrucat topica latina difera intru catva de cea romana, precizam traducerea fiecaruia dintre cei trei termeni: magna = mare, cum = cu (impreuna cu), laude (cazul ablativ al substantivului „laus”) = lauda. Reluam propozitia citata, insa, scriind versiunea romaneasca a locutiunii latine „magna cum laude”: „A ispravit Facultatea de Drept cu mare lauda”. Scrierea, asadar, de doua ori a cuvantului „cu” devine cat se poate de suparatoare.
Ca sa nu fi rezultat asemenea cacografie, autorul propozitiei citate la inceputul acestei scrieri era obligat sa cunoasca, neaparat, cu exactitate traducerea in limba romana a locutiunii latine „magna cum laude”. In acest caz, ar fi scris „A ispravit Facultatea de Drept magna cum laude” sau si mai bine „A ispravit Facultatea de Drept primind distinctia magna cum laude”.
Precizam, de asemenea, ca gresesc cei ce traduc „magna cum laude” prin pluralul „cu mari laude”, in locul singularului „cu mare lauda”. Prin urmare, traducerea corecta este „cu mare lauda”.
Recent am vazut scris sintagma „coltul gurii din dreapta”, ceea ce inseamna ca omul are doua guri: una in obrazul drept si alta pe obrazul stang. Ar fi fost evitata ambiguitatea, daca s-ar fi scris „coltul din dreapta al gurii”.
Mihai Stere DERDENA
