Leon CHIRILA
Intotdeauna, in decursul istoriei, in societate – indiferent de domeniu – au existat alternative la situatiile de moment care, de fapt, au condus, implacabil, la dezvoltare, la progres – mai mic sau mai mare.
Lucrurile nu stau altfel nici in zilele noastre. La noi, de exemplu, in zona politicului, am fost pusi permanent in fata a tot felul de alternative la un program sau altul, la un presedinte sau altul, la un guvern sau altul si tot asa mai departe. Sa ne amintim ca, imediat dupa scrutinul din toamna lui 2004, la cateva luni de asezare a noii puteri, a si aparut ideea alegerilor anticipate, clamate de presedintele Basescu, cu scopul declarat de a scapa de „solutia imorala” – conservatorii care-i stateau in gat – cat si de tot ceea ce ar fi insemnat PSD prin structurile din tara. De asemenea, in colturile cele mai intunecate ale mintii sale, noul presedinte visa sa acapareze o putere apropiata de cel mai inalt grad de comparatie al adjectivelor limbii romane.
Cum intentiile sale nu au gasit adepti, Traian Basescu a inceput sa lucreze la propria-i imagine si a partidului pe care l-a condus si il dirijeaza din umbra deasa a paduricii din Dealul Cotrocenilor. Asa s-a ajuns, iata, la o alternativa a Aliantei D.A. PNL-PD; conform ultimului sondaj de opinie al IMAS, PD ar devansa substantial PNL in optiunile electoratului, astfel ca alianta celor doua formatiuni ar trebui sa se numeasca Alianta D.A. PD+PNL!
De asemenea, si pentru prim ministrul Calin Popescu Tariceanu s-au gasit ori, cel putin, au fost clocite variante de inlocuire. Astfel, inca de pe vremea presupuselor anticipate, alternativa de premier era Theodor Stolojan – prietenul cel mai prieten al lui Traian Basescu; iar de curand, de cand cu gripa aviara pe care a eradicat-o ministrul Gheorghe Flutur, acesta a prins si el, din zbor, un statut alternativ , respectiv acela de prim ministru in locul lui Tariceanu. Actuala putere, in ansamblu, traieste, la randu-i, la umbra unei sabii a lui Damocles, adica alte variante ale formulei de guvernare; una ar fi – intr-o anumita situatie – aceea a unui guvern minoritar, in care s-ar scapa de incomoda „solutie imorala” dar s-ar conta pe sprijinul – la fel de imoral, se va spune – al PSD. Situatie care, nu-i exclus, sa puna de o… amanare a actualei date pentru aderarea Romaniei la UE, 1 ianuarie 2008, 1 ianuarie 2009 facandu-si deja loc in exprimarile unor analisti europeni. Dar o alternativa-alternativa la actuala Coalitie aflata in bataia Soarelui ar fi guvernul din umbra al PSD care, deja, incepe sa iasa, timid, de la naftalina. Social-democratii incep sa-si faca vant tot mai tare catre alegeri anticipate in primavara viitoare, oferind, votantilor, de pe acum, bomboanele dulci de pe tortul presupusului lor viitor guvern. Tinand insa cont ca tot ceea ce a fost varianta posibila la situatiile de fapt mentionate in randurile de fata nu a dobandit statutul de alternativa, ca inclusiv oferta din umbra a PSD va iesi greu la lumina dintre cele 30 de procente pe care le are in electorat – mai ales ca nu are oferte clare, viabile care sa desfiinteze, la prima lectura, actualul program de guvernare – putem trage o singura concluzie: practic, alternativele – de foarte multe ori – sunt…alterate, adica, mai popular spus, rasuflate, fara tarie, fara perspective. Aidoma clasei noastre politice!
