Astazi: Corina Ungureanu
“Le-am umilit pe gimnastele rusoaice la ele acasa”
Corina Ungureanu – la vremea marilor performante sportive, nu numai o adolescenta draguta foc, ci si o mare gimnasta. O descoperire a antrenoarei emerite de la CS Petrolul Ploiesti, Leana Sima, si un produs al „uzinei de mari performere” de la Deva. Un centru national de gimnastica feminina, condus de un alt ploiestean, tot antrenor emerit – Octavian Belu.
Au trecut cativa ani de cand Corina a renuntat – in plina glorie – la activitatea competitionala, dar nu si la sportul caruia i-a dedicat toata copilaria si adolescenta. Acum – tanara si, poate, si mai frumoasa, ploiesteanca creste, cu aceeasi pasiune ca si mentorul sau, Leana Sima, generatiile de maine ale gimnastelor de la CS Petrolul.
Acolo, in sala din spatele tribunei I a arenei Ilie Oana, am reintalnit-o pe Corina Ungureanu si-am rugat-o sa ne dezvaluie cea mai frumoasa amintire din cariera-i prodigioasa. „Desi am castigat, cu echipa nationala a Romaniei, destule trofee mondiale si europene, cea mai frumoasa amintire a mea ramane cucerirea titlului european, in proba de sol, la Campionatul European din Federatia Rusa, competitie care s-a desfasurat in anul 1998” – ne-a povestit actuala antrenoare. Imaginile ii sunt inca proaspete, pe retina, desi au trecut sapte ani de la un moment de referinta al activitatii ei sportive: „Am avut emotii mari, atunci, deoarece ne temeam ca rusoaicele, concurand la ele acasa, ar fi putut fi favorizate de corpul de arbitri, mai ales ca nu s-ar fi intamplat chiar pentru prima oara”. Temerile Corinei s-au dovedit, pana la urma, fara acoperire, atat ea, in finala de la sol, cat si prima noastra reprezentativa, din care au facut parte Claudia Presecan, Simona Amanar, interlocutoarea noastra si Maria Olaru (de la stanga la dreapta, in foto), au luat aurul. Chiar in dauna gazdelor intrecerilor, „pe care le-am umilit, ce mai !, la ele acasa. Aveam, atunci, o echipa ambitioasa si foarte valoroasa, impreuna cu prietenele mele – Claudia, Simona si Maria – fiind foarte incantate de evolutia si rezultatele avute in Federatia Rusa, in fata rivalelor noastre de-o viata” (C. Ungureanu).
In prezent, insa, „multa lume a decretat anul 2005 drept dezamagitor pentru gimnastica feminina romaneasca. Evident, din cauza ultimelor evenimente, precum si a rezultatelor mai slabe post-Jocurile Olimpice de la Atena, din 2004” – apreciaza „fata de aur” a gimnasticii ploiestene. Totusi, fosta campioana mondiala si europeana nu dispera, ramanand aceeasi optimista dintotdeauna: „Exista talente la noi in tara, astfel incat, mai mult ca sigur, fetele care vor veni din urma vor reusi sa mentina stacheta cat mai sus, in privinta viitoarelor lor performante, cat sa ne mentina la nivelul acela inalt, cu care am obisnuit lumea intreaga si unde ne este, de fapt, locul”.
Cand vine vorba despre ceea ce trebuie intreprins pentru ca situatii neplacute, precum cele din acest an, sa nu se mai repete, Corina se lasa prada modestiei, adeseori specifica celor din fenomenul sportiv. „Consider ca sunt altii in masura sa ofere solutii, eu putand sa spun doar ca ideea ca gimnastele de la lotul national sa fie trimise sa se pregateasca la cluburile lor nu este chiar rea, dar nici cea mai fericita” – crede fosta mare sportiva. Iar justificarea ei vine imediat: „Nu mereu, la cluburi, se gasesc conditiile necesare pentru preparative in directia prestatiilor inalte de la nivel international. Asa cum se intampla, de exemplu, la Centrul National de la Deva. Altfel, dincolo de ajutorul primit de la Agentia Nationala de Sport si de la Federatia Romana de Gimnastica, la nivelul cluburilor sportive, este nevoie si de alti bani, atrasi din sponsorizari”. Aici, Corina face o referire concreta „la echipamentul de concurs, costand 100 de euro bucata, capitol la care nu stam deloc stralucit”.
Octav PREDA,
Dragos TRESTIOREANU
