Saptamana trecuta a insemnat pentru arbitrajul prahovean “pierderea” unuia dintre arbitrii asistenti din lotul divizionar C, Emil Bozieru, cel care va continua sa arbitreze la nivel judetean. Nascut pe 24.08.1975, Bozieru a fost nevoit sa se retraga, conform normelor FRF, pentru ca a implinit 35 de ani, meciul de retragere pentru cel care este directorul unei institutii de invatamant, in viata de zi cu zi, avand loc pe 26.11.2010, acesta fiind F.C. Caracal-Oltchim Rm. Valcea. A fost un joc frumos, dupa cum marturiseste Bozieru, special pentru el, fiind ultimul la nivel national, incheiat cu scorul de 1-0, printr-un gol marcat in ultimele minute ale partidei. Bozieru a arbitrat impreuna cu alti doi prahoveni, colegi de-ai sai, centralul din Plopeni, Viorel Caunei, si asistentul Robert Nutu. Bozieru a avut parte de o retragere festiva, fiind premiat pentru intreaga sa activitate de catre C.C.A., prin intermediul observatorului de joc, Alexandru Nicolae.
Profesor de matematica si director la Scoala Pacureti, Bozieru a inceput arbitrajul acum 12 ani si a promovat in divizia C in anul 2002. Pana acum in cariera sa are la activ 943 de meciuri arbitrate. Matematician fiind, Emil a tinut strict evidenta partidelor la care a fost prezent: 120 la Divizia C, 11 in Cupa Romaniei, la nivel divizionar, 5 la divizia A – tineret, 10 la Divizia A feminin, 6 partide amicale internationale si 3 amicale la nivel de Divizia A. Restul au fost jocuri de nivel judetean si alte partide amicale, la unele dintre ele Bozieru fiind si arbitru de centru.
– Emil, felicitari si… succes, pentru ca spui ca vrei sa arbitrezi 1000 de meciuri !
– Da, voi activa in continuare ca arbitru la nivel judetean, cel putin pana la jocul 1000, pentru ca ar fi pacat sa ma opresc acum, cand sunt destul de aproape de aceasta cifra frumoasa. Daca se va putea sa fiu si cooptat in lotul de observatori federali, voi desfasura in paralel cele doua activitati si ma voi dedica si rolului pe care il am in cadrul conducerii judetene a arbitrajului de la noi, unde voi continua sa fiu alaturi de domnul presedinte Marian Deaconu, pentru ca sunt sigur ca pot ajuta.
– Care a fost cel mai frumos moment din cariera de arbitru?
– Partida dintre Sageata Stejaru si Steaua II, cu 3000 de spectatori in tribune si prezentarea oficiala a echipei gazda. Un moment deosebit, cu o slujba religioasa tinuta de un sobor de preoti, prezentarea imnului echipei, majorete, artificii, un spectacol deosebit si o inclestare fotbalistica teribila, pentru ca au fost orgoliile machidonilor la mijloc si niste ambitii mari. Au fost si alte momente frumoase. Fiecare joc a avut in momentul desfasurarii ceva frumos. Imi aduc aminte cu placere de derby-ul orasului Ramnicul Sarat, intre C.S.M. si Onyx, cand cred ca tot orasul a fost prezent la acel joc. In ambele partide enuntate am anulat, in ultimele minute, goluri care schimbau soarta partidei! Am avut parte de asemenea, de multe meciuri decisive pentru promovare sau retrogradare. Am cunoscut oameni deosebiti ca Adrian Porumboiu, Marius Stan, Gheorghe Chivorchian, Ionut Popa si multi antrenori de valoare. A fost o perioada deosebita. Fotbalul, pentru mine, este un lucru special.
– Dar cel mai urat moment, care a fost?
– Retrogradarea mea, fara o justificare obiectiva, de catre Aron Huzu, alaturi de alti 91 de colegi! Nedreptatea a fost reparata insa repede de catre actualul presedinte, Vasile Avram. Momente mai grele au fost si acelea cand am avut probleme de sanatate, care m-au impiedicat sa arbitrez o perioada de timp.
– Ce i-ar sfatui Emil Bozieru pe tinerii arbitri?
– Sa se pregateasca tot timpul, fizic si teoretic, pentru ca trebuie bine imbinate cele doua aspecte. Sa dea dovada de seriozitate la jocuri si nu numai acolo, pentru ca satisfactiile pe care ti le poate aduce o cariera de arbitru divizionar sunt imense. Trebuie insa si sacrificii pe masura.
– In spatele fiecarui arbitru este cineva…
– Eu tin sa-i multumesc domnului Paul Rosala, care a fost si este al doilea meu tata, indrumandu-ma la inceputurile carierei. Ii multumesc si presedintelui Marian Deaconu, in timpul mandatului caruia am promovat in lotul republican si, iata, tot in timpul unui mandat de-al sau ma si retrag. Bineinteles, foarte important a fost sprijinul familiei mele, care m-a inteles si sprijinit, sacrificandu-si week-end-urile, si nu numai, pentru ca eu sa imi pot desfasura activitatea. Nu este deloc usor sa nu ai nicio zi libera, saptamani de-a randul, dar important este sa-ti urmezi pasiunea.
- Cel mai bun prieten dintre arbitri?
- Caunei Viorel, alaturi de care am trait cele mai frumoase momente ale carierei mele de arbitru si alaturi de care doresc sa oficiez meciul meu cu numarul 1000!
– Mult succes!
– Multumesc si tin sa remarc activitatea presei, in general, in sport, cele doua activitati sunt “infratite” intr-un fel. De cate ori la un meci al meu asista si un ziarist, jocul pare mai important, doar prin simpla prezenta a presei.
Marian DIMA
