INCEPUTURILE FOTBALULUI PRIN SATELE PRAHOVENE
Inainte de primul razboi mondial, pe plan sportiv nu existau in Ploiesti decat doua echipe de fotbal, acestea fiind compuse din functionari de pe la societatile petrolifere din localitate. Dupa razboi, toata lumea a simtit nevoia de a se reface atat moral, cat si fizic, infiintandu-se intr-un ritm ametitor, in aproape toate satele prahovene, echipe de fotbal care au purtat nume care de care mai pitoresti. S-au disputat, in acea perioada, numeroase “Cupe”, iar in mijlocul acestor gale considerate “serbari locale” s-au aflat si nume celebre ale timpului: Principesa Ileana si contesa Marta Blome – la Campina, printesa Marina Stirbey, Anca Cantacuzino si Alice Sturza – ultimele doua, fiind sotia si sora celebrului polisportiv Constantin “Bazu” Cantacuzino – la Floresti, generalul Moruzi – la Targsor, printul Barbu Catargi – la Magureni, generalul Teodor Tautu – la Varbilau, printul Barbu Stirbey – la Crivina, Voievodul Mihai – la Provita etc. Presa vremii a relatat – si chiar a dezbatut foarte mult timp o mare parte din “inceputurile de drum” ale acestor mici formatii. Din pacate, criza economica din anii interbelici a facut prapad in lumea fotbalului de la sate, acesta abia reusind sa supravietuiasca la orase, si doar acolo unde a fost un mediu bine dezvoltat economic. Dar iata cateva randuri culese din sutele de relatari despre fotbalul jucat in acei ani in judetul Prahova: – “Toata lumea se plangea de tendintele acaparatoare manifestate de football. Unii pretind chiar, ca in provincie sportul cu balonul rotund ar fi desfasurat o dominatiune tiranica, nepermitand existenta surorilor sau fratilor sai. Tin sa ma ridic impotriva acestei calomnii gratuite adusa footballului, invinuit de un egoism feroce. Provincialii sunt mai sportivi decat banuiti. Dovada – vanzarea ziarelor noastre de sport; se desface ca painea calda (reclama e sufletul comertului). Sa discutam serios. Pentru necredinciosi am argumente cu duiumul si in fata necrutatoarelor marturii vor inceta sa cleveteasca cele mai rele guri”. Iata spre pilda ce ne vesteste corespondentul nostru – domnul Bijel, din Urlatii din Deal – Prahova. „Ieri s’a jucat un maci de foot-ball in urbea noastra. Strigoii Carpatilor a luptat cu Dacia Traiana, din Bucov. Primii a bagat un gol, dar arbitrul n’a vrut sa acorde punctul si atunci Bubica Mototolu s’a luat la cearta cu arbitrul. Ceilalti zicand ca arbitrul are dreptate jucatorii s’au hartuit intre ei si apoi s’au luat la bataie, intervenind si onor, publicul. Meciul s’a terminat dupa cinci minute dela incepere. Remarc (….)”. Un alt corespondent al ziarului “Vremea Noua”, domnul Mielu Gaftoi, de la Maneci-Prahova, ne-a scris urmatoarele: “Decand e lumea, exista si bataia. E si normal, devreme ce Dumnezeu, in a saptea zi, cand s’a odihnit, ca un mic divertisment recreativ, a creeat si bataia. Si ca toate lucrurile din lumea aceasta, ultima creatie a Domnului a evoluat, facand aceleasi progrese pe care le-a inregistrat omenirea, incat astazi bataia a atins perfectiunea. Si cand toata lumea practica acest sport, nu e de mirare ca footballistii il practica si ei. Unii mai putin, altii mai intens. Manecii, cari fac parte din ultima categorie, au dovedit un deosebit talent si dragoste pentru acest sport. Fara a aduce laude nemeritate, dar trebue sa recunoastem manecenilor un merit: cine i-a vizitat, a fost snopit in batai. Ultima lor exhibitie a avut loc Dumineca. Zi de sarbatoare si un spectacol de gala. Au fost primiti cei unsprezece musafiri juventisti dela Valenii de Munte cu toate onorurile. Dar in special cu o tratatie suculenta: batae pe saturate. Consecinta a fost ca musafirii, desi atat de bine primiti, au plecat suparati, si au reclamat gazdele la sub-regiune. Ca de obicei, s’a instituit o ancheta. Si-a urmat un proces. Reclamantii s’au prezentat in instanta cu corpul-delict, adica cu corpul plin de vanatai. In fata acestor dovezi sdrobitoare, paratii s’au aparat facand uz de chitibusuri advocatesti. Au sustinut ca juventistii au calatorit cu vagon-III, ranindu-se in aglomeratia din tren. Cand li s’a pomenit de internarea lui Olaru intr’un spital din oras, au raspuns ca toata chestia nu e decat o minciuna, din moment ce Olaru a jucat Dumineca la Scaiosi. Multe capete de acuzare au mai fost aduse manecenilor, dar tot de atatea ori reuseau sa scape gratie unor argumente foarte abile. O singura acuzatie insa nu a putut fi anulata de siretenia inculpatilor: juventistii au fost grav batuti. Dar aceasta vina nu le-a atras nici o penalitate, deoarece juratii au aplicat articolul: bataia e rupta din rai. Si in aceasta privinta, la Maneci e raiul pe pamant!” Un alt corespondent al ziarului nostru domnul Tanasica dela Balta Doamnei ne relateaza urmatoarele: „Matchul de football dintre Junetea Tricolora din localitate si Valul Dunarean din Rafov s’a jucat numai 10 minute. Unul de la Val dand o palma altuia de la Tricolora pentru ca zicea ca ia pus piedica s’a pornit o batae mare intre cele doua echipe. A intervenit compania de jandarmi si lucrurile s’a potolit”. Sa dam cuvantul si corespondentului „Shoot”, din Valea Larga (localitate aflata in acele timpuri langa Valea Calugareasca). „Dumineca 19 corent echipa Trasnetul din Rascaeti (Dambovita!!) s’a intalnit cu echipa noastra Fulgerul din localitate. A fost o lupta vie, Rascaetenii jucand brutal si marcand doua puncte ai nostri a protestat cerand arbitrului sa caste mai bine ochii. Arbitrul a voit sa dea afara dupa teren pe Niculica si pe Galceava dar ceilalti s’a impotrivit si a batut pe arbitru pentru ca nu a respectat regulamentul”. Imi place sa cred ca toata lumea e luminata. Cine pretindea ca foot-ballul e acaparator, dar iata o relatare din “Valea Teleajenului” comentata indelung de presa acelor timpuri. “La Slanicul din Prahova urma sa aibe loc Dumineca un match de football intre echipa locala si echipa asociatiei culturale si sportive din Valenii de Munte. Sportivitatea localnicilor insa s’a dovedit cu totul inexistenta. Echipa din Valenii de Munte a fost permanent huiduita, lovita cu pietre si maltratata de un grup de ‘’sportivi’’ slaniceni. Partea trista a fost complicitatea jucatorilor cu galeria respectiva. Curand s’au ivit cutitele si ciomegele, iar echipa din Valenii de Munte abia a scapat cu fuga. Fara interventia domnului Stefan Niculescu, ajutor de primar al Slanicului – un om cu o tinuta civilizata – echipa vizitatoare urma sa fie trecuta prin foc si sabie”. In schimb, marele nostru istoric Nicolae Iorga caracteriza astfel raspandirea sportului si in special a fotbalului, intr-o publicatie devenita un nume greu in presa timpului: „Neamul Romanesc”. Dar iata ce spunea marele istoric despre miscarea sportiva din acei ani: <<"Nu mai e vorba de tranta electorala dela Severin, cu trenurile, camioanele, maciucile, bolovanii si revolverele unor luptatori cari in viata de toate zilele sunt oameni cu situatii, ba unii din ei invatatori si cucernici preoti. E vorba de tranta cealalta, cu tot alaiul ei de sarituri peste prapastii, de nasuri turtite si de ochi scosi, de picioare frante pe ghiata, de incheieturi scrintite la mingea englezeasca, de marile "olimpice" ale unei vremi in care mintea e supusa trupului, iar acestuia i se rapeste frumusetea si gratia in acest desmat al violentelor. Scolile nu mai sunt decat pepiniere de atleti si mandria nu mai vine nici dela "studiu", nici dela conduita, ci de la "match" si campionat. E tot ce trebue pentru ca omenirea sa se tampeasca rapede. Dar ce e curios e ca se crede ca mai trebuie un indemn, atunci cand frau se cere. Iata in Paris ascultam seara cu emotie radiul dela noi. Orice sunet, orice veste, ma facea sa ma simt acasa. Binecuvantam geniala descoperire. Si iata, dupa vestea buna a victoriei italiene, un pomelnic de ju-ma-ta-te de ceas al trantelor din toata lumea, cu nume de brute si cifre fara sens. De aceia plateste lumea la radio?">>
Dar, provincialii devenisera renumiti poli-sportivi. Competitiile sportive saptamanale din asemenea urbe sunt astazi mai putin simple decat se credea atunci. Pe langa fotbal, se practica, pe o scara atat de intinsa, si boxul pe terenul de fotbal. Unde pui ca ambele sporturi exercitate pe pompoasele maidanuri provinciale prahovene, si nu numai, au capatat aspecte specifice, se aseamana cu “poarca” si prea cinstita mardeala rupta din rai este si astazi la moda, fiind eminamente ceva national, sau cum spunea un batran romancier: “Gradul de sportivitate indica si gradul de civilizatie al unui popor”.
Constantin DUMITRU – PLOPENI
(Fotografii de arhiva)
