Cu ocazia aniversarii Zilelor Stiintifice ale Institutului National de Boli Infectioase “Prof. dr. Matei Bals”, organizat in Capitala in perioada 13-16 octombrie, a fost prezentat un studiu al profesorului Mircea Angelescu privind erorile frecvente in folosirea antibioticelor.
Studiul publicat in jurnalul institutului si care a fost prezentat la sectiunea omagiala dedicata profesorului Angelescu vorbeste despre sapte erori frecvente in folosirea antibioticelor. Acestea sunt lipsa diagnosticului clinic, nefolosirea sau interpretarea gresita a datelor de laborator, indicatii nejustificate, alegerea gresita a antibioticelor sau a asocierilor, greseli in conducerea tratamentului, utilizarea abuziva a antibioticelor in scop profilactic si greseli in tehnica de administrare.
Din pacate de cele mai multe ori antibioticele sunt folosite in orice stare febrila, cu diagnostic neprecizat, in banuiala unei infectii. Tratamentul “la intamplare” sau “pe incercate”, nefundamentat pe criterii rationale (de probabilitate sau cel putin empirice), recurgerea la rationamente simpliste si simplificatoare de genul “febra inseamna infectie, inseamna antibiotice” este o atitudine care duce la esec terapeutic sau modificarea evolutiei clinice a bolii, impiedicand stabilirea ulterioara a diagnosticului (mascare clinica si bacteriologica), explica studiul.
Inceperea terapiei cu antibiotice este gresita inainte de realizarea unor analize foarte precise. “Este la fel de periculoasa folosirea medicamentelor antibiotice in stari febrile neinfectioase (boli alergice, boli de colagen, boli sistemice, neoplasme etc.); in boli infectioase cu agenti patogeni insensibili la antibiotice (viroze de cai respiratorii superioare, gripa, febre eruptive virale, neuroviroze, stomatite virale, candidoze ale mucoaselor etc., cand toate aceste boli sunt necomplicate cu bacterii); in boli bacteriene benigne, spontan curabile sau vindecabile, prin masuri igienodietetice sau prin interventii de mica chirurgie (enterocolite “banale”, toxiinfectii alimentare, stafilococii sau streptococii cutanate etc.); in supuratii colectate, greseala frecventa in practica chirurgicala (ignorarea colectiilor si a focarelor infectioase profunde, neglijarea sau temporizarea inciziilor si drenajului in supuratiile si colectiile superficiale ale partilor moi)”, se mai spune in studiul prezentat recent.
Un alt pericol care poate aparea este legat de alegerea gresita a antibioticelor sau a asocierilor. Acest lucru poate aparea daca nu au fost facute analize specifice.
Este gresita, spre exemplu, utilizarea antibioticelor uzuale in infectii cu germeni “de spital”, de obicei rezistenti la antibiotice “clasice”. Este necesara antibiograma sau alegerea pe criterii de probabilitate.
Medicii trebuie sa respecte contraindicatiile la bolnavul tratat (sensibilizare, sarcina, insuficienta renala etc.).
Alte erori prezentate in studiul profesorului Angelescu se refera la dozajul excesiv sau dozele insuficiente.
Durata insuficienta sau prelungirea inutila a tratamentului, schimbarea frecventa a antibioticelor (la 1-3 zile), fara sa se astepte suficient semnele de eficacitate, continuarea tratamentelor dupa aparitia reactiilor adverse (stomatita cu Candida, manifestari alergice sau toxice, insuficienta renala etc.)., cat si abuzul de aplicari locale, pe tegumente, pe mucoase sau in aerosoli (in special in aplicari locale de penicilina, streptomicina sau sulfamide ) aduc mari prejudicii sanatatii.
Potrivit documentului, antibioticele nu pot fi folosite in scop profilactic (preventiv).
“Este o mare eroare utilizarea antibioticelor in scop profilactic in orice viroza respiratorie sau gripa, necomplicate, cu evolutie comuna, in orice act chirurgical sau obstetrical, in toate infectiile posibile, din comoditate (lipsa de efort pentru diagnostic bacteriologic) sau din teama de responsabilitate administrativa. De asemenea, este gresita prescrierea de antibiotice la solicitarea bolnavului sau la presiunea exercitata de familia acestuia sau fara ca medicul sa aiba la dispozitie si o trusa de urgenta pentru terapia socului anafilactic la antibiotice”, arata studiul.
Specialistii European Center for Disease Prevention and Control (ECDC) aratau intr-un studiu din 2009 ca “intreaga medicina moderna” este in pericol, din cauza ca agentii patogeni au devenit tot mai rezistenti la antibiotice, facand ca actiunea acestor medicamente sa devina de multe ori complet inutila.
“Daca acest val de rezistenta la antibiotice va depasi eforturile noastre, nu vom mai putea sa efectuam transplanturi de organe, operatii de inlocuire a articulatiei soldului, chimioterapie si terapie intensiva pentru bebelusii nascuti prematur”, a declarat cercetatorul francez, Dominique Monnet de la ECDC.
Antibioticele sunt necesare in toate aceste tratamente pentru a preveni declansarea infectiilor provocate de bacterii. Insa bacteriile rezistente la antibiotice reprezinta o problema tot mai serioasa in clinicile medicale din lumea intreaga, stimulata de aparitia unor super-bacterii, precum stafilococul aureus meticilino rezistent (MRSA).
Astfel de infectii provoaca aproximativ 25.000 de victime in Europa, in fiecare an, si aproximativ 19.000 de victime in Statele Unite.
Cele sase mari clase de bacterii rezistente la antibiotice, adeseori denumite “super-bacterii”, provoaca aproximativ 400.000 de infectii in fiecare an in Europa, facand aproximativ 25.000 de victime, iar tratamentele impotriva lor necesita 2,5 milioane de zile de spitalizare in fiecare an.
Expertii ECDC, organismul care monitorizeaza maladiile la nivelul UE, au ajuns la concluzia ca datorita faptului ca o zi de spitalizare costa, in medie, 366 de euro, infectiile provocate de aceste super-bacterii consuma deja 900 de milioane de euro in fiecare an din fondurile suplimentare ale clinicilor medicale si produc o severa scadere a productivitatii acestora, estimata la alte 600 de milioane de euro in fiecare an.
In opinia acestor specialisti, pacientii care solicita diverse antibiotice impotriva infectiilor virale nu sunt adeseori la curent cu faptul ca aceste medicamente nu vor avea efectele dorite, insa medicii lor cunosc acest detaliu si ar trebui sa nu le mai prescrie.
Studiul ECDC s-a bazat pe rezultatele unui program de monitorizare european, lansat in 2002, potrivit caruia 60% dintre pacienti nu erau la curent cu faptul ca antibioticele nu sunt eficiente impotriva virusurilor precum cel al gripei sau impotriva racelilor.
