Corespondenţă de la Bruxelles – Dan LUCA
Bruxellesul este oficial oraş bilingv, limba franceză şi limba flamandă fiind cele două limbi oficiale, de unde numele localităţii este Bruxelles în franceză şi Brussel în „neerlandeză”. Franceza este limba majorităţii populaţiei precum şi cea mai utilizată limbă în discuţiile curente. Dar, dacă ne referim însă la Bruxelles, ca şi capitală a Uniunii Europene, problematica din punct de vedere lingvistic este puţin alta.
Ministrul flamand al Educaţiei, Pascal Smet, susţinea recent că, dacă Bruxellesul aspiră să fie un oraş internaţional, acesta ar trebui să declare engleza limbă oficială a oraşului. „Pentru următorii douăzeci de ani, limba engleză va domina ca limbă la nivel mondial. Este limba utilizată în lumea politică, în lumea diplomatică, în sectorul turismului”, explica Smet, pe marginea unui proiect lansat pentru a stimula educaţia multilingvistică în capitala belgiană şi în UE.
Conform cifrelelor citate în planul său – Marnix – arată că 63,2% dintre locuitorii din Bruxelles sunt vorbitori nativi de limba franceză, în timp ce mai puţin de 20% sunt nativii olandezi. Doar 2,5% au engleza ca limbă maternă, dar cu toate acestea, 29,7% dintre persoanele care locuiesc în capitala Belgiei sunt nevoite să vorbească limba engleză bine sau foarte bine, având în vedere natura muncii lor. „Ceea ce aş dori să văd este ca toată lumea care trăieşte la Bruxelles să vorbească cel puţin o limbă comună, şi aceasta ar putea fi limba engleză”, a mai spus Smet.
Prin folosirea limbii engleze, nu se doreşte eliminarea celorlalte limbi, însă, să fim serioşi, totul la nivel global se “stabileşte” în engleză, în toate dezbaterile internaţionale, în negocierile comerciale interstatale, în predarea cursurilor la instituţiile de învăţământ de prestigiu, în majoritatea cercurilor multiculturale, în turism.
Din păcate, orice discuţie despre limbaj sau educaţie este de natură să declanşeze controverse într-o ţară unde problemele lingvistice sunt o componentă definitorie a vieţii politice. Locuiesc în Bruxellesul european de 16 ani. Sunt în permanent contact cu expaţi, funcţionari din instituţiile europene, cu angajaţi din sectorul privat, europeni, români, dar nu numai. Ei sunt în marea lor majoritate cu studii superioare, bine plătiţi, sociabili, deci timpul trece rapid şi plăcut în acest amalgam de profiluri. Lucrând în diferite instituţii, în cele mai multe cazuri, europeanul de Bruxelles intră prea puţin în contact cu belgienii, iar aceştia nici nu sunt cei mai buni vorbitori de franceză sau olandeză – viaţa acestora se „personalizează“ în funcţie de specificul activităţii pe care o desfăşoară.
Puţin peste jumătate dintre repondenţii care au participat la un recent studiu, legat de viaţa a mai mult de 9.000 de cetăţeni europeni din Bruxelles, au declarat că ar dori ca, în cazul administraţiei publice de la Bruxelles, să se vorbească mai mult limba engleză, fiind un handicap pentru cei care nu vorbesc franceza sau olandeza.
Apropo de asta, am insistat şi eu pe faptul că diplomaţii români care ajung la Bruxelles trebuie să cunoască foarte bine limba engleză, să îi înţeleagă subtilităţile, negocierile fine fiind imposibil de realizat prin intermediul translatorilor.
* * *
Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles. Are 42 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxellesul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.
