Corespondenţă de la Bruxelles – Dan LUCA
Pentru că exemplele de succes sunt cele mai bune dovezi că un sistem funcţionează, mi-am propus să vă vorbesc despre Asociaţia Studenţilor Europeni (AEGEE), care prin activitatea de la Bruxelles, prin perseverenţa de care a dat dovadă ani la rând a reuşit să se implice în dezvoltarea unor importante proiecte europene.
AEGEE-Europe a avut o contribuţie esenţială la lansarea programului european de mobilitate în învăţământ, Erasmus, în anii ’80. Lobby-ul efectuat în perioada 1986-1987, prin presă, dar şi printr-o serie de întâlniri cu şefii de stat din ţările UE a reuşit să ţină Erasmus pe agenda Consiliului de Miniştri, în ciuda a două refuzuri venite din Franţa, Germania şi Marea Britanie. În cartea „Urgenţele euro-cetăţenilor”, regretatul Franck Biancheri, preşedintele AEGEE-Europe din acea perioadă, descria dificultăţile în procesul de decizie comună şi istoria complicatei adoptări a programului Erasmus, primul program global care se adresează exclusiv tinerilor: „În 1986, Comisia Europeană a început să explice cine bloca programul Erasmus şi de ce. Pentru cei care erau dovada vie că mii de studenţi au dorit să studieze în Europa, a fost într-adevăr absurd ca un astfel de program să nu fie adoptat. Faptul că schimburile universitare din ţările europene au fost, în principal, concretizate cu Statele Unite părea în contradicţie totală cu obiectivele Comunităţii Europene şi, în special, cu recentul Obiectiv ‘92. Opoziţia, desigur, a fost legată de probleme bugetare: trei state membre – Franţa, Germania şi Marea Britanie – au refuzat să deblocheze fondurile necesare. La acea vreme erau dificultăţi în a înţelege cum o decizie luată în timpul Summitului European putea fi blocată de unele dintre statele participante”.
În noiembrie 1986, doamna Gendreau-Massaloux (consiliera Preşedintelui Franţei) a propus ceva extraordinar: pentru a 30-a aniversare a creării Comunităţii Europene, întreaga delegaţie de studenţi să ia masa cu preşedintele. Atragerea atenţiei unui şef de stat asupra unei probleme care nu este urgenţă nu este o sarcină tocmai facilă. Consilierii lui au fost conştienţi de acest fapt şi s-au decis ca reprezentanţii AEGEE să fie invitaţi să servească prânzul în 18 martie 1987. În acelaşi timp, cu un curaj rar întâlnit în Comisie, comisarul european Manuel Marin a hotărât să retragă propunerea Erasmus, datele pe care a fost bazată decizia fiind ofertele ridicole de finanţare făcute de către Consiliu. Această situaţie a mărit presiunea asupra celor trei state membre implicate. „Singurul şi unicul nostru obiectiv a fost atenţionarea Preşedintelui Franţei că Erasmus nu fusese adoptat şi că s-ar putea să nici nu fie vreodată, deci trebuie să intervină public ca să demareze lucrurile. Pe parcursul întâlnirii, părerea şefului de stat s-a schimbat radical. În cadrul unui interviu de televiziune din următoarea zi, preşedintele Mitterand a anunţat că, „drept rezultat al unei întâlniri cu studenţii europeni, a devenit militant convins pentru susţinerea programului Erasmus şi a considerat inacceptabil ca puţinele milioane de ECU pentru acest program să nu fie găsite când mii de milioane au fost cheltuite pentru alte domenii, cum ar fi de exemplu agricultură”. Câteva săptămâni mai târziu, Consiliul de Miniştri (Educaţie) a adoptat Erasmus.
Pentru perioada 2011-2012, s-au făcut recent publice statisticile, stabilindu-se un nou record anual – 252.827 de studenţi Erasmus şi 46.527 de membri ai personalului universitar au beneficiat de finanţare prin Erasmus pentru studii, stagii în întreprinderi, predare sau cursuri de formare în străinătate.
Cazul Asociaţiei Studenţilor Europeni (AEGEE) nu este singular pe scena lobby-ului european. Aş putea da multe astfel de exemple de ONG care printr-o comunicare puternică au reuşit să îşi impună punctele de vedere în stabilirea politicilor comunitare.
Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles. Are 41 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.
