Profesorul Ion Bocioaca da la iveala, dupa o serioasa pregatire, un nou volum intitulat “Inginer Gheorghe Panculescu“ si subtitrat cu cuvintele pe care noi le-am pus in fruntea acestei prezentari. Cartea a aparut la editura “Venus“ din Bucuresti, in excelente conditii grafice.
Sunt cateva lucruri care confera acestei carti un loc propriu si foarte onorabil in peisajul atat de bogat al publicisticii noastre de astazi. Mai intai, acribia cu care autorul a urmarit, timp de ani, izvoarele care i-au stat la indemana sau pe care le-a cautat si le-a gasit, nu intotdeauna usor. Apoi, seriozitatea cu care le-a studiat atent, grijuliu sa nu interpreteze ceva eronat, negrabindu-se sa traga concluzii, inainte de a le confrunta intre ele, de a le supune unui serios examen bazat si pe logica lucrurilor. Este apoi onestitatea de a cita fiecare sursa si de a trimite de nenumarate ori la anexele care ocupa mai bine de jumatate de volum si valideaza intreaga informatie. Greutati mari in documentare i le-a provocat chiar eroul cartii, care si-a declarat de multe ori locul si data nasterii diferit de actele oficiale si de afirmatiile sale anterioare.
Autorul a reusit sa reconstituie viata si activitatea inginerului Gh. Panculescu (1844-1924) schitand si fundalul epocii pe care a traversat-o, oamenii pe care i-a intalnit. Prin multe enciclopedii si sinteze a trebuit sa umble, ca sa ne descrie cu lux de amanunte, turnul Eiffel din Paris, la care Panculescu nu a avut totusi nicio contributie, sau ca sa-i poata surprinde pe profesorii lui de la Zürich si München cu performantele lor stiintifice, tehnice si didactice, pentru a creiona un om cumsecade, muncitor, bun sot, bun tata, bun cetatean.
Cartea mai are si alte doua mari calitati. In primul rand, este vorba despre stilul care nu are nimic academic, nimic pretentios sau didactic, desi rigoarea stiintifica este permanent vizibila. Autorul povesteste simplu, fara inflorituri, dar nu fara farmec. Gusta si el savoarea lucrurilor pe care le-a descoperit si se bucura, impreuna cu cititorul, de parca acum le-a gasit pentru prima oara.
Dar, unicitate cartii o confera faptul ca autorul se straduieste sa ofere adevaratele dimensiuni ale personalitatii lui Panculescu. Ca orice biograf, s-a apropiat si el de personajul evocat, a ajuns sa tina la el, sa-l iubeasca. Dar, spre deosebire de altii, de cei mai multi, el nu a cautat sa-si laude eroul, sa-i gaseasca merite sau sa le exagereze pe cele pe care le avea, a riscat sa-i erodeze o celebritate disproportionata. Prin aceasta, el spulbera o serie de legende care ii atribuiau lui Panculescu un rol deosebit in crearea Turnului Eiffel din Paris, a podului de la Cernavoda, a caii ferate Ploiesti-Predeal etc. Dar cu eleganta cu care spune aceste lucruri (“nu-l gasim pe lista colaboratorilor”, “documentele nu-l mentioneaza“ etc.), niciodata Panculescu nu este suspectat de veleitarism, ba i se confera recompense de catre autor (reproducerea integrala a “cartii cu desene“, promovarea utilizarii buloanelor si a niturilor, Farul de la Tuzla, linia Buda Slanic etc.).
Ion Bocioaca a reusit ceea ce recomanda C.C. Giurescu, cu vreo trei sferturi de veac in urma: sa inlocuim vechiul dicton latin <
Paul D. Popescu
