PRUT – TRUP FRANT
La 6 mai 1990, s-a scris probabil cea mai frumoasa si emotionanta poveste din istoria neamului romanesc, stropita cu lacrimi si flori de peste 1,2 milioane de romani, care au organizat pe meleagurile Prutului o impresionanta Mare Adunare Nationala, intrata in istorie sub numele „Podul de Flori”. Va reamintim ca, la acea data, Moldova de peste Prut era inca in componenta URSS, la conducerea careia se afla reformistul Mihail Gorbaciov. Cel care, de altfel, a si aprobat, tacit, deschiderea granitei dintre RSS Moldoveneasca si Romania, pentru ziua de 6 mai, intre orele 13-19, fara a fi nevoie de pasapoarte sau vize.
Evenimentul „Podul de Flori” a fost initiat de Asociatia Bucuresti-Chisinau, impreuna cu Frontul Popular din Moldova Sovietica. In manifestul lansat de lideri politici si asociatii civice din cele doua tari se spunea: „Prutul a fost si va ramane o apa care uneste doua maluri ale Moldovei (…) Noi, romanii, suntem la noi acasa <
In acea memorabila zi de 6 mai, sute de autobuze, automobile si tractoare, pline cu romani, au pornit spre Prut, la mult-dorita intalnire cu romanii-basarabeni. La ora 12, in bisericile de pe ambele maluri ale Prutului, s-a oficiat un Te-Deum de pace si liniste sufleteasca. Apoi, la ora 13, prin cele opt puncte de trecere a frontierei, intinsa pe o lungime de 700 km, fluviul de romani a erupt peste poduri, spre uimirea granicerilor sovietici, care nu intelegeau nimic din aceasta „invazie”. Acolo, printre miile de ploiesteni, i-am intalnit pe ing. Mircea Cosma, actualul presedinte al Consiliului Judetean, insotit de fiica sa si de studentul Radu Oprea – viitorul prefect al Prahovei (in foto). Toti trei cu tricolorul in mana si cu bratele incarcate cu flori. Plin de emotie, Mircea Cosma mi-a spus: „Ziua asta ar putea fi o razbunare frumoasa pentru fatidica zi de 16 mai 1812, cand trupul Moldovei a fost sfartecat de Rusia sub tarul Alexandru I, ca si pentru 28 iunie 1940, cand Stalin a facut praf harta Romaniei Mari. Intalnirea noastra cu fratii basarabeni dovedeste, inca o data, ca suntem un singur popor, vorbitor al limbii lui Eminescu, in spatiul dintre Prut si Nistru si ca Unirea de astazi, care a durat doar sase ore, va fi doar un prolog al reUnirii definitive”. Un alt martor la eveniment a fost regretatul poet Grigore Vieru. El a fost primul care, in dreptul satului sau, Pererata, a traversat raul pe o barca de cauciuc. Dupa el au venit, buluc, consatenii lui: „Era o tensiune emotionala de nedescris. Cand romanii si basarabenii s-au intalnit in mijlocul raului, au incins o hora a bucuriei – lucru unic in lume”.
Mai tarziu, intr-un interviu, domnia sa mi-a spus: „Un popor care se prinde in hora, la mijlocul unui rau ingradit cu sarma ghimpata, nu poate sa moara”.
Astazi, din pacate, Podul de Flori a devenit doar o legenda, cantata in versuri: „Podul de Flori s-a daramat, / A venit apa si l-a luat!” Si odata cu el s-a cam stins si iubirea romanilor pentru fratii de peste Prut…
Ioan POPESCU
