Cristina Reinhard
Poate parea ciudat ca inseram in rubrica noastra o straina, care nici macar nu a locuit pe meleagurile noastre, ci doar le-a traversat, ramanand aici doar cateva ceasuri. Dar ea este prima femeie care a scris ceva despre Ploiesti si primul calator strain care ne-a lasat mai mult de doua randuri despre acest oras. De aceea i-am oferit drept de cetate.
Era sotia consulului francez de la Iasi la inceputul secolului al XX-lea. In 1806, intr-o calatorie facuta la Bucuresti, a poposit o parte a unei nopti si la Ploiesti. Notari din aceasta calatorie au aparut intr-o carte de amintiri, publicata mult mai tarziu la Paris si in care este evidenta dorinta autoarei de a-i epata pe cititori, dand celor vazute de ea o nuanta de exotism !
Inseram acest fragment in traducerea lui Al.D. Ghica „Ne-au trebuit aproape sapte ceasuri sa strabatem un adevarat pustiu care te izbea prin starpiciunea sa, dupa privelistile salbatice ce parasisem. Era intr-un tarziu cand am ajuns la Pilest care este ca marime al doilea oras din Valahia si pe care il putem numi un mic targ. Acoperisuri de verdeata se intind de la o casa la alta, facand o bolta deasupra strazii; aceste strazi sunt abia atat de late cat trasura noastra si ne intrebam ce s-ar fi intamplat daca alte trasuri ar fi venit in sens invers, dar aceasta nu s-a intamplat niciodata.
Un boier bogat ne primi. Cu toate ca asazisul castel avea o infatisare placuta, calauza, ingrijorata, sfatui pe servitorii nostri sa bage bine de seama la cufere, siguranta in aceasta casa parandu-i indoielnica, lucru ce se indeplini prin pieirea mai multor lucruri.
Abia ne asezaram pe canapeaua cea mare spre a ne odihni si iata ca incepura sa defileze neinlaturatele plosnite si purici locali. Nefiind chip sa te aperi, ne hotararam sa fugim din calea navalirii. Sotul meu, necajit la culme, scula pe toata lumea si spuse micmandorului ca nu vrea sa se mai supuie acestor lupte nocturne si ca doreste sa ajunga la Bucuresti chiar in timpul noptii…”
Lasand la o parte unele exagerari, insemnarea Cristinei Reinhard este pretioasa fiind unica marturie asupra curtii moruzestilor (pe atunci in stapanirea lui beizadea Costache Caragea). Chiar pentru un ochi pretentios ca al calatoarei, aceasta singura curte boiereasca din cuprinsul Ploiestilor – de altfel distrusa in anul urmator vizitei, de rasculatii ploiesteni – putea trece drept un palat si inca „unul cu aspect placut”. Prezenta canapelei cele mari sugereaza o mobilare orientala. In ceea ce priveste orasul, putem retine ulitele inguste, nepavate, dovedind inca absenta preocuparilor urbanistice, ca si vegetatia bogata care domina targul.
Paul D. POPESCU
