Ploiestiul de astazi e un oras gri. Nu a fost intotdeauna asa. Cladirile istorice, monumentele lasate in paragina, Muzeul Ceasului unde, din pacate, timpul a stat in loc – toate acestea sunt amintiri ale unui oras care a fost odata frumos. Unde oamenii erau mandri ca sunt „ploiesteni”.
Ploiestiul de astazi este un oras cu potential neexploatat. Un oras care difera de Oradea, de Cluj sau de Brasov doar prin faptul ca, in acele orase, primarii au vrut sa faca treaba – si au reusit! Ploiestiul nu trebuie sa fie cu nimic mai prejos. Insa are nevoie de un primar care sa faca treaba.
Ploiestiul de astazi are probleme. Si solutiile nu vin din promisiunile si proiectele care nu se vor realiza niciodata. Ploiestiul are nevoie de normalitate, de o buna administrare si de dezvoltare. Are nevoie de scoli mai bine dotate, de gradinite suficiente, de locuri de recreere prietenoase, de siguranta in cartiere, de strazi mai bune… are nevoie de multe lucruri, insa in primul rand de o administratie pusa la munca in folosul cetatenilor.
________________________________________
Edilul Andrei Volosevici poate fi usor contracarat cu propriile-i promisiuni din campania electorala din urma cu doi ani. Daca nu ati recunoscut descrierea din pagina intai, precizam ca ea ii apartine echipei de campanie din 2008, fiind folosita sforaitor de catre candidatul PDL la fotoliul de primar al Ploiestiului, Andrei Volosevici. Nascut la 26 martie si „Berbec, bineinteles!” – dupa cum s-a autocaracterizat in campanie.
In urma cu doi ani, Andrei Volosevici se instala, oficial, in functia de edil al orasului. Parea un tanar dornic de schimbare, in care multi dintre ploiesteni si-au pus speranta de a trai mai bine, intr-un oras cu strazi modernizate, al carui sistem de canalizare sa nu refuleze la cea mai mica ploaie, cu spatii verzi, dar si cu locuri de parcare. Ploiestenii sperau sa aiba un stadion „Ilie Oana” daca nu nou, cel putin modernizat, o Sala a Sporturilor si un hipodrom care sa readuca dorinta de a participa la competitii nationale sau internationale in spatii demne de acest rang.
• Jumatate de mandat sau omniprezen¡a „nimicului”
Ce a reusit Andrei Volosevici sa realizeze, pana acum, la jumatate de mandat? Este simplu si se vede cu ochiul liber. Nimic! Eventual plantarea de panselute, lalele si primule.
Strazile modernizate au ramas, deocamdata, la stadiul de proiect, prin sertarele Directiei Tehnic Investitii a Primariei Ploiesti. Licitatiile pentru aceste lucrari – amanate, anulate si nereluate – s-au transformat in pachete de lucrari impartite pe zone ale municipiului, prin care se doreste doar „intretinerea strazilor” din municipiu. Lucrari facute de izbeliste si lasate neterminate, de peste un an, oameni care traiesc in „comuna” Ploiesti ca intr-un cosmar. Si nu intr-un „Oras de vis”, asa cum un ziar central prezenta, recent, „realizarile” primarului Andrei Volosevici. Intr-un interviu parca preluat din campania electorala de acum doi ani, alesul ploiestenilor (Volosevici a uitat, probabil, ca locuitorii orasului l-au votat crezand ca, din atatea promisiuni, s-ar putea indeplini cate ceva) vorbeste, la jumatate de mandat, despre „prioritati”. Pentru Volosevici (care, la data aparitiei interviului despre un presupus „oras de vis” se afla in concediu de documentare prin mai multe orase din Italia), principala problema a municipiului o reprezinta lipsa locuintelor sociale. Daca si-ar trimite echipele de experti in controale sa verifice care este situatia subinchirierii apartamentelor primite din fondul locativ, poate ca ar rezolva o parte a problemei…
Despre chinurile (re)facerii stadionului „Ilie Oana”, am relatat in nenumarate randuri, in paginile cotidianului nostru. Si aici, licitatia a urmat acelasi curs anormal. Adica, a fost anulata si, mai apoi, reluata. Dupa o jumatate de an de la demararea procedurilor de achizitie, comisia de licitatie inca se mai gandeste la un eventual castigator.
Autobuzele si troleibuzele noi s-au transformat in „second-hand” si, mai mult decat atat, la preturi care sfideaza bunul simt. Cele 24 de troleibuze la mana a doua aduse in urma unei licitatii la care s-a prezentat un singur ofertant nu au ajuns sa circule pe strazile gaunoase ale Ploiestiului, din simplul motiv ca „presa e de vina”, dezvaluind ca acestea fac parte dintr-un lot care a luat foc prin Elvetia, la Lausanne.
Despre locurile de parcare din Ploiesti nici nu mai este cazul sa vorbim. Inmultirea autoturismelor si ritmul de melc in care se fac proiectele pentru parcarile orasului vor ramane, probabil, inca o bila neagra in noianul adunat, pana acum, de catre primarul Andrei Volosevici. „Berbec, bineinteles”.
Birourile primarului in cartiere n-au fost infiintate niciodata si, chiar daca ar fi existat, probabil s-ar fi dat proba la partid pentru ocuparea functiei de sef de birou…
Cu doi ani in urma, Andrei Volosevici vorbea despre o administratie pusa la munca in folosul cetatenilor. Modul in care primarul a „administrat” si „dezvoltat” Ploiestiul, in cei doi ani care au trecut deja de la depunerea juramantului, nu mai are nevoie de comentarii. Ii reamintim, totusi, primarului Volosevici textul juramantului de la sfarsit de iunie 2008: „Jur sa respect Constitutia si legile tarii si sa fac, cu buna-credinta, tot ceea ce sta in puterile si priceperea mea pentru binele locuitorilor municipiului Ploiesti. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”.
Violeta STOICA