Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.
În episodul anterior am descoperit povestea carierei lui Nicolae Georgescu, cel mai bun fotbalist născut la Câmpina, devenit, în timp, o legendă a Rapidului. În acest episod, vom afla numele celor mai importanţi fotbalişti livraţi de Câmpina fotbalistică echipei fanion a judeţului, Petrolul Ploieşti. Vorbim despre jucători născuţi pe alte plaiuri, dar care la Câmpina şi-au demonstrat talentul, iar la Petrolul şi-au desăvârşit carierele spectaculoase, încununate cu meciuri europene, titluri, selecţii la naţională.
Nu avem o statistică exactă, dar puţine centre rivalizează cu oraşul Câmpina la numărul şi valoarea jucătorilor livraţi echipei fanion a judeţului. În anii 50, Petrolul i-a recoltat de la Câmpina pe Pavel Bădulescu Bardatz, Ion Zaharia, Ion Neacşu, apoi, în diverse decade, pe Mihai Mocanu (via Chimia Făgăraş), Petre Butufei, Gheorghe Simaciu, Viorel Libiu, Constantin Pancu, Vasile Cosarek, Constantin Moldoveanu II, Valentin Negoiţă, Daniel Costescu şi mulţi alţii.
Sigur, cu toţii îşi doreau să ajungă la Petrolul, fiindcă era vorba despre Divizia A, despre echipa – fanion a judeţului, despre bani mai mulţi şi alte avantaje. Au fost multe cazuri de jucători care au făcut această rută şi invers, de la Petrolul la Poiana. Dar Câmpina, chiar dacă şi-a „pierdut” cel mai valoros produs, pe Nicolae Georgescu, la Rapid, şi-a făcut din plin datoria de „pepinieră” şi pentru Petrolul. Iată poveştile a patru dintre aceşti jucători lansaţi la Câmpina şi care, ulterior, au contribuit la titlurile „găzarilor”, la marile lor rezultate europene şi care au ajuns şi pe la loturile naţionale.
PAVEL BĂDULESCU BARDATZ – O extremă stânga de vis
În vara anului 1948, Poiana se gândea la grabnica revenire în B. Și a adus, din nou, jucători importanți, printre care și pe Pavel Bădulescu Bardatz, de la Progresul București. Născut la 19 august 1927, la Ploiești, Pavel Bădulescu Bardatz n-a făcut o alegere prea inspirată, fiindcă, în loc să se îndrepte spre Divizia B cu Poiana, s-a trezit la Campionatul Regional, Divizia C fiind desființată la începutul anului 1949. A stat și tot anul 1949 la Câmpina, chiar dacă a evoluat doar în meciuri „regionale” și cupe fantasmagorice, la trecerea timpului. Să consemnăm că atacul format din Ștefan Mărgineanu, Gheorghe Ionescu II, Gheorghe Ionescu I, Vasile Neacșu și Pavel Bădulescu Bardatz marcase 38 de goluri (în 12 meciuri), din turul Diviziei C, ediția 1948 – 1949, alte 64 de goluri (tot în 12 partide!), în Campionatul Districtual 1949, 38 de goluri (în 7 partide!!!), în Cupa Buzăului, alte 7 goluri (în 2 jocuri), din „Criteriumul de Toamnă”, plus 7 goluri în poarta celor de la Dinamo, într-un amical din octombrie 1949, câștigat de „milițieni” cu 8-7. Trei dintre golurile câmpinenilor au fost izbutite de „Lică” Bădulescu Bardatz. Închipuiți-vă, vorbim despre 164 de goluri marcate în 34 de meciuri! Câte or fi fost izbutite de Bardatz, Dumnezeu mai știe, dar cu siguranță au fost multe. În 1950, s-a întors la Petrolul, în sezoanele 1951, 1953 și 1954 a jucat în „B” la Metalul Steagul Roșu Brașov, apoi a revenit la Petrolul, unde a evoluat în sezoanele 1952 și 1955 – 1960 (în această perioadă, Petrolul a câştigat titlurile din 1957 – 1958 şi 1958 – 1959). A marcat 23 de goluri în 88 de partide în prima divizie, în cupele europene a strâns cinci meciuri, iar în echipa „România B” a bifat 10 prezențe.
Ca antrenor, Pavel „Lică” Bădulescu Bardatz a mai avut o singură tangență cu Câmpina, în ediția 1965 – 1966, când a dus-o pe IRA pe locul 4 în Campionatul Regional. La începutul anilor 2000, cei de la „Fair-Play de Prahova”, publicație sportivă coordonată de Dragoș Pătraru, l-au descoperit pe Lică Bădulescu internat la Spitalul de recuperare neuropsihiatrică de la Călinești.
ION NEACŞU – Zidul
Născut pe 19 septembrie 1930, ploieșteanul Ion Neacșu și-a început activitatea la o echipă cu nume ciudat, Alimentara Ploiești, a mai trecut pe la Rafinăria 7 Brazi și pe Armata Zenit București, un „satelit” al celor de la CCA (viitoarea Steaua. „Militarii” l-au avut în curte, dar nu l-au ținut și mult au regretat). În 1951 a ajuns la Poiana, unde a devenit rapid titular într-o apărare din care mai făceau parte Duțescu și Sarvaș. O paranteză scurtă: la Poiana a mai jucat un Neacșu, Vasile, care era atacant și care a jucat, sigur, până în 1948, dar nu s-a intersectat la Poiana cu Ion Neacșu. Puternicul fundaș a jucat la Poiana până la finalul anului 1953 și a făcut-o foarte bine. După trei ani petrecuți la Poiana, în 1954, Neacșu s-a mutat la Petrolul Ploiești, unde a jucat până în 1962. A cucerit două titluri de campion (1957 – 1958 și 1958 – 1959), a depășit borna de 100 de meciuri în tricoul „găzarilor” (Liga 1 și Cupa României), a jucat 5 meciuri și-n Cupa Campionilor Europeni. În echipa națională a debutat în 1956, la meciul de la București contra Suediei (vă amintiți, în deschiderea acelui joc s-a jucat partida Progresul CPCS – Poiana Câmpina, scor 1-0, cu 100.000 de oameni în tribune!). În total, el a strâns 10 meciuri ca tricolor, în perioada 1956 – 1958, în toate fiind integralist. A dispărut brusc din atenția echipei naționale fiindcă, se spune, l-ar fi supărat pe Corneliu Mănescu cu încăpățânarea lui de a refuza un transfer la CCA. Neacșu a dispărut prematur dintre noi, la 10 mai 1988, când nu împlinise încă 58 de ani. Ghetele lui sunt păstrate cu sfințenie de un împătimit suporter petrolist.
ION ZAHARIA – Cea mai bună extremă de la Poiana
Poiana Câmpina a avut întotdeauna extreme excelente. Dintre toți jucătorii care au „arat” banda dreaptă cu folos, nimeni nu poate atenta la „soclul” pe care s-a cocoțat și a rămas pentru totdeauna Ion Zaharia. Născut pe 20 septembrie 1929, la Drăgănești, în județul Olt, Zaharia a fost legitimat la Partizanul București în 1948, iar din 1951 s-a transferat la Poiana. În Campionatul Regional, Poiana a marcat 46 de goluri, în cele șapte meciuri de baraj pentru promovare în Divizia B a mai punctat de 15 ori. Ultimul meci, decisiv, cu Dinamo 8 București, a fost câștigat cu 5-0, trei goluri aparținându-i lui Zaharia. Echipa câmpineană a ajuns pentru prima dată în optimile de finală ale Cupei României în ediţia din 1951, după ce a eliminat-o pe puternica Metalul București, cu 4-3 (trei goluri Zaharia). În „optimi”, Poiana a primit vizita Locomotivei București, Rapidul de mai târziu. A fost 1-1, cu un gol al câmpinenilor marcat tot de Zaharia, dar giuleștenii au mers mai departe, fiindcă regulamentul de atunci prevedea ca, în caz de egalitate, oaspeții să se califice. În edițiile 1952 și 1953, n-a apărut în niciun meci oficial la Poiana (o fi fost accidentat sau atunci a efectuat stagiul militar), dar în edițiile 1954 și 1955 a marcat cel puțin 27 de goluri în campionat pentru câmpineni. În perioada 1956 – 1962, Zaharia a jucat la Petrolul. A obținut două titluri (1957 – 1958 și 1958 – 1959), iar în campionat, în 125 de partide, a marcat 45 de goluri. A bifat și trei meciuri în cupele europene, dar și o partidă în naționala „mare” a României, contra Norvegiei, în 1956, scor 2-0, în care a și marcat un gol.
Ca antrenor, a avut destul succes. Le-a antrenat pe Politehnica (Știința Galați), Siderurgistul Galați, CSMS Iași (cu care a promovat în Divizia A în sezonul 1967 – 1968), IMUM Medgidia, Constructorul Galați (cu care a ajuns în finala Cupei României, ediția 1975 – 1976) și Tehnometal București. A decedat pe 5 noiembrie 1993.
MIHAI MOCANU – Fundașul stânga de la naţionala din Mexico 70 a jucat extremă la Rafinăria!
Rafinăria Câmpina a jucat în Divizia C în perioada 1957 – 1959. Dacă ne uităm pe lotul de atunci al rafinorilor, îl găsim şi pe un anume Mocanu. Da, este acel Mihai Mocanu, componentul echipei naționale a României la Campionatul Mondial din 1970! Mihai Mocanu a fost campion regional la juniori cu Rafinăria 4 Câmpina! Născut în 1942, la Constanța, Mihai Mocanu a început junioratul la Locomotiva Constanța, iar pentru doi ani (1956 – 1958) a fost legitimat la Rafinăria Câmpina. El juca uneori extremă! L-a „ochit” Ion Truică, „secundul” lui Ilie Oană de la Petrolul, dar şi jucător la Rafinăria. „Găzarii” l-au adus însă abia în 1964, după doi ani petrecuți la Chimia Făgăraș, unde a efectuat stagiul militar. 33 de meciuri la echipa națională a României, titlul cu Petrolul Ploiești în sezonul 1965 – 1966, victoria cu FC Liverpool sunt doar câteva dintre bornele carierei acestui fotbalist fantastic trecut, pasager, și prin curtea unei formații câmpinene. Câte meciuri a bifat la Rafinăria, la seniori, nu se știe. Nu foarte multe, fiindcă a jucat în perioada în care avea 14 – 16 ani. Dar atunci, juniorii de excepție erau promovați de la vârste fragede.
