Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.
Fotbalul s-a urnit greu din loc după Al Doilea Război Mondial. Ne întoarcem, în acest episod, la campionatul 1946 – 1947, prima ediţie oficială postbelică. În 1945 – 1946 se mai organizase aşa numita „Cupa Victoriei”, o competiţie regională la nivelul întregii ţări, pentru a stabili cine şi în ce divizie va juca în primul campionat postbelic. Să vedem ce condiţii aveau de îndeplinit Astra Română Poiana Câmpina, Steaua Română Câmpina şi Principesa Ileana Câmpina pentru primul lor an în Divizia C, aşa cum se numea atunci Liga 3 de azi. Iată amănuntele cuprinse în lucrarea „O istorie a fotbalului câmpinean”, volumul II, paginile 17-18.
Condiţiile de participare: terenuri împrejmuite și plase la porţi!
Campionatul s-a reluat oficial. În primul sezon de după Al Doilea Război Mondial, Câmpina a avut pentru prima și singura dată trei echipe în sistemul divizionar național, în Divizia C, toate debutante! Venus Câmpina fusese, până atunci, singura echipă câmpineană care jucase în Divizia C, în perioada 1936 – 1938. Lucrurile s-au urnit tare greu din loc. Până s-au hotărât câte serii să facă (variantele discutate au fost 16 serii de 6 echipe, 9 sau 12 serii, 12 serii a 8 echipe) a trecut ceva timp. La fel de mare bătaie de cap a fost la stabilirea componenței seriilor. Iată două materiale din „Sportul Popular”, din august și septembrie 1946, despre condițiile de participare:
Divizia C va fi alcătuită din 9 sau 12 serii
Instrucţiuni cu privire la înscrierea grupărilor în Divizia Naţională C și condiţiunile de îndeplinit pentru a fi introduse în această competiţiune: – Divizia Naţională C este o probă care va ajuta la ridicarea nivelului sportiv în micile centre unde football-ul nu a pătruns decât sporadic. Pentru buna reușită a acestei competiţiuni care trebuie să se dispute pe distanţe cât mai scurte, FRFA va alcătui 9 până la 12 serii pe întreaga ţară. Condiţiunile pentru admitere în Divizia Naţională C sunt: Grupările trebuie să dispună de un teren regulamentar cu împrejmuire exterioară pentru a se putea face încasări. Terenurile trebuie să aibă vestiare și cabine pentru jucători și arbitri:
Terenurile trebuie să aibă o capacitate pentru minimum 2.000 de spectatori și locuri de șezut pentru minimum 500 de persoane.
Plasele la porţi sunt obligatorii. Grupările sunt obligate să aibă o echipă de juniori care să ia parte în campionatul de juniori al anului 1946 – 1947 al districtului. În cazul când acest campionat nu se poate organiza, echipa de juniori este obligată să participe în campionatul districtual.
Grupările sunt obligate să depună la FRFA o garanţie de 2.500.000 de lei. Grupările din Divizia C vor avea pe cât posibil un antrenor bine retribuit. Grupările care doresc să participe în Divizia Naţională C și îndeplinesc condiţiunile de mai sus, vor înainta la FRFA, cu recomandarea districtului respectiv, o cerere de înscriere până cel mai târziu la 20 August 1946.
În aceeași localitate se pot înscrie mai multe grupări, federaţia rezervându-și dreptul de alergare (n.a. – alegere). Avansările în Divizia Naţională B și retrogradarea din această Divizie se vor stabili ulterior. Sportul Popular (11 august 1946)
Condiţiunile de participare în Divizia C
În ședinţa Biroului Federal s-au luat următoarele hotărâri în privinţa bunei desfășurări a Diviziei Naţionale C:
1. Echipelor vizitatoare li se vor calcula cheltuieli de deplasare până la 100 km, tren personal, clasa a III-a, pentru 14 persoane, iar peste 100 de km, tren personal clasa a II-a.
2. Gruparea organizatoare poate juca ambele matchuri tur și retur pe terenul adversarului (n.a. – cine avea bani, putea organiza pe propriul teren şi jocul considerat în deplasare cu adversarul care accepta acest lucru! Astra Poiana a jucat două meciuri considerate în deplasare pe propriul teren!)
3. Garanţia de 2.500.000 de lei se poate depune la cont CEC sau prin mandat la FRFA.
4. Din încasările brute se va reţine 20 la sută, care are următoarea destinaţie: 10% – OSP 5% – liga sau districtul, respectiv 3% – fond Divizia C 2% – FRFA
5. Tipărirea biletelor se va face de către ligi sau districte și vor avea culoare aparte de Diviziile Naționale A și B.
6. Delegările de arbitri se vor face de ligi sau districte.
7. Administrația Diviziei Naționale C va fi executată de următoarele organe:
– Seria I, II, III – Districtul București
– Seria IV – Liga reg. Galați
– Seria V – Liga reg. Timișoara
– Seria VI – Liga reg. Oradea
– Seria VII – Liga reg. Cluj
– Seria VIII – Distr. Sibiu
– Seria IX – Liga reg. Craiova
– Seria X – Distr. Reg. Petroșani
– Seria XI – Liga reg. Iași
– Seria XII – Liga reg. Brașov
Sportul Popular (11 septembrie 1946)
S-a mărit stadionul
Poiana avea gânduri de preamărire și se pregătise sub toate aspectele pentru întâlnirea cu Divizia C. Iată o notiță din Sportul Popular (29 sepembrie 1946):
Amenajarea stadionului. De remarcat faptul că gruparea Astra Română Poiana a luat măsuri serioase în ceiace privește ridicarea unei tribune spaţioase și sperăm că, cu concursul d-lui ing. Russo, directorul Atelierelor Centrale, împreună cu concursul comitetului de întreprindere, în frunte cu domnii Horovitz și Pelmuș, această lucrare să înceapă cât de curând, fiind necesară mai ales în momentul de faţă când trei echipe din Câmpina vor juca în Divizia Națională C. Sportul Popular (29 sepembrie 1946)
Vladimir Moșuc a confirmat, în notițele sale, că sub directa supraveghere a inginerului Russo s-a ridicat o tribună cu o capacitate de 400 de locuri.
Astra strălucește
Astra Poiana Câmpina a participat pentru prima dată în al treilea eșalon fotbalistic și a obținut primul mare succes: a promovat lejer în eșalonul secund, cu 7 puncte avans. În condițiile în care au fost doar 18 etape, iar la victorie se dădeau doar 2 puncte, avansul poate fi considerat uriaș. Astra câmpineană începea să strălucească. Echipa avea o medie de peste 4 goluri pe meci! Echipa a câștigat 14 meciuri, de două ori cu 9-0, o dată cu 9-2, o dată cu 7-2, o dată cu 6-0, o dată cu 5-0.
Astra Poiana a jucat meciurile din deplasare cu Medicina București și cu Venus Călărași la Câmpina, pentru că regulamentul permitea asta, dacă echipele se înțelegeau. Să remarcăm și patru sincope, egalul de pe terenul ultimei clasate, SM Monetăria (în chiar prima etapă jucată de Astra Poiana în Divizia C) și trei înfrângeri, cu Rafinăria Steaua Română Câmpina, cu Gloria Mărășești Valea Călugărească, ambele echipe de mijloc, și, în „tradiția” orașului, o rușine contra codașei Adesgo București.
Ei au obţinut promovarea
Lotul care a obținut prima mare performanță, promovarea în premieră în Divizia B, a fost reconstruit din cronica unui meci amical și din amintirile așternute pe hârtie de Vladimir Moșuc: N. Mihăilă – Ion Gălățeanu I („Belu”), N. Vasilescu – Barbu Filip, Catarambol, Dumitru Gălățeanu II („Mituș”), Șt. Mărgineanu, Gh. Georgescu, Gh. Cosma, Panenka, Tiron. Din lot mai făceau parte fundașul V. Ștefănescu, Polgar și atacantul Bunea (zis „Bădulă”). Singurul pe care presa s-a „obosit” să-l menționeze la un meci oficial a fost Ștefan „Bimbo” Mărgineanu, care a marcat trei goluri în partida cu Tipografia CFR. Bănuim că a reușit multe alte goluri din totalul de 73!
În 1947, timp de câteva luni, antrenor a fost Ion Bălănescu, care, ulterior, a pregătit și formații din prima divizie. Bănuiesc că a fost în prima parte a anului, fiindcă din toamnă a venit Remenyi.
