Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce, ani la rând, v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.

Lucrarea despre istoria fotbalului câmpinean nu se încheie, cum v-aţi fi aşteptat, cu rezultatele ultimelor campionate, ci cu o statistică amănunţită a jucătorilor- după numărul de goluri şi după cel al evoluţiilor pentru formaţii din Câmpina în diviziile B şi C (Liga 2 şi Liga 3 de azi), precum şi cu o serie de portrete ale celor mai importante figuri care au trecut prin fotbalul câmpinean. Ne oprim în acest episod la doi fotbalişti care au jucat puţin la Poiana, dar care au însemnat ceva în fotbalul românesc. De unul, Marin Apostol, nu-şi mai aduc aminte decât foarte puţini, dar el a fost fotbalistul care a marcat primul gol din istoria celui mai încins duel din fotbalul românesc.
Despre al doilea, Gigi Mulţescu, ştiu toţi cine este, dar puţini îşi mai amintesc că el a jucat la Poiana la 41 de ani! Iată portretele lor din „O istorie a fotbalului câmpinean”, volumul III.

Marin Apostol – marcatorul primului gol din „Derby de România” – a jucat la Poiana!
Pe 21 noiembrie 1948, pe stadionul „Venus” din Capitală (aflat pe locul unde e Opera din București), CSCA București era învinsă de Dinamo cu 1-0. A fost primul episod a ceea ce ulterior a devenit „Eternul Derby” sau, mai nou, „Derby de România”, Steaua – Dinamo. Ce legătură are acel prim duel al „militarilor” și „milițienilor” cu fotbalul câmpinean? Acel meci a fost decis de reușita unui anume Marin Apostol, care a punctat în minutul 42. Născut în 1927, Marin Apostol a crescut la cea mai productivă pepinieră bucureșteană a vremurilor, la Unirea Tricolor, pentru care a debutat în sezonul 1945-1946 și unde a mai jucat până în 1948. Atunci, se știe, oborenii au fost transformați în Dinamo B. Marin Apostol, fiind considerat un jucător de perspectivă, a fost transferat la Dinamo A, fosta Ciocanul, devenită Dinamo de mai târziu. Acest Marin Apostol a fost un plimbăreț, a mai jucat, printre altele, la Dinamo Brașov (era, de fapt, Dinamo B București, fosta Unirea Tricolor, mutată la poalele Tâmpei), la Hunedoara, la Reșița, la Vâlcea, la Pompierul București (sau Dinamo Obor. Era aceeași echipă, dar a purtat ambele nume). Printre pelegrinările lui, Marin Apostol a nimerit în 1954 și la Poiana. Antrenor era Constantin Anghelache (vă amintiți, provenit tot de la Unirea Tricolor), iar în echipă mai erau și alți bucureșteni, Ion Dumitru, Constantin „Titi” Popescu, Sarvaș. A jucat numai în retur, în toamna anului 1954. Informațiile sunt destul de sumare din acea perioadă, dar l-am descoperit în trei meciuri de campionat și în două din Cupa României. Într-un joc de Cupă cu Flacăra Moreni, a marcat singurul său gol pentru câmpineni.

(…)
Gigi Mulţescu: Finalul spectaculos al unei cariere de excepţie
O figură emblematică a fotbalului românesc, Gigi Mulțescu, și-a încheiat cariera de fotbalist la Poiana Câmpina! Puțină lume mai ține minte acest amănunt, dar, în ediția 1991 – 1992, Mulțescu a antrenat și a jucat la Poiana. A fost o ediție foarte complicată pentru Divizia C, fiindcă retrogradau toate echipele de la locul 4 în jos, deoarece s-a micșorat numărul de serii. Gigi Mulțescu a fost adus pe banca tehnică după etapa a șaptea, în locul legendarului Tudor Dima. Dar s-o luăm de la început.

Ghinionul lui, plecarea lui Kovacs la Ajax
Născut pe 13 noiembrie 1951 (Boto­roaga, Teleorman), Gheorghe „Gigi” Mulțescu a crescut la Steaua. Legendarul Ștefan Kovacs l-a remarcat și a vrut să-l promoveze la echipa mare în toamna anului 1971, dar tehnicianul a plecat la Ajax Amsterdam. În locul lui, la Steaua a venit Gheorghe Constantin, care l-a preferat pe Vasile Aelenei.

Le-a adus Cupa „minerilor”
De la Steaua, Mulțescu a plecat la Jiul Petroșani, unde a jucat 8 sezoane (1971 – 1979). A contribuit la primul și singurul trofeu al „minerilor”: Cupa României din ediția 1973 – 1974.

Campion mondial!
În vara anului 1974, echipa României participantă la Campionatul Mondial Universitar a câștigat trofeul. În faza grupelor turneului final din Franța, România a remizat cu echipa țării gazdă (0-0), a făcut 2-2 cu echipa Armatei Franceze și a învins Turcia cu 1-0. În sferturile de finală, România a învins RFG cu 3-1, cu un gol al lui Mulțescu. În semifinale, a distrus Luxemburg cu 4-0 („dublă” Mulțescu). În finală România – Bulgaria a fost 4-1. Din nou, Mulțescu a marcat un gol. Căpitanul echipei studenților români, antrenați de Constantin Cernăianu, era Gigi Mulțescu, student în anul II la Facultatea de Electormecanică a Institutului de Mine din Petroșani.

Golul de poveste cu Hamburg
În 1979, la 25 de ani, a ajuns în curtea celor de la Dinamo, unde, timp de șase ani, a fost unul dintre liderii echipei, unul dintre cei mai tehnici jucători dintr-o echipă de luptători. Trei titluri și două Cupe a câștigat cu „câinii”. Dar, mai presus de toate, a înscris un gol de poveste, cu un șut de la peste 30 de metri, în partida de legendă cu SV Hamburg. Se știe, Dinamo a eliminat deținătoarea Cupei Campionilor Europeni și a ajuns în semifinalele competiției, „Everestul” grupării din Ștefan Cel Mare în cupele europene. Să recapitulăm cifrele lui: șase trofee (trei campionate și trei cupe), 407 meciuri și 110 goluri în prima divizie, 22 de meciuri și 9 goluri în cupele europene, 12 meciuri în echipa națională de fotbal a României și 2 goluri, 3 jocuri la echipa olimpică a României, două la România B. Uriaș fotbalist! Jiul Petroșani, CSM Suceava, UTA Arad și Autobuzul au fost următoarele borne ale carierei lui. Dar, deja, era antrenor-jucător. În 1990 – 1991, el i-a luat locul lui Mircea Lucescu pe banca formației Dinamo, pe care a condus-o și în jocurile din Cupa Campionilor (4-0 și 1-1 cu St. Patricks și 0-4 și 0-0, cu FC Porto).

A jucat în cel puţin trei meciuri la Poiana

În 1991, acest Mulțescu, cu acest palmares fantastic, a ajuns la Poiana Câmpina. În retur s-a și legitimat și a jucat în câteva partide. Sigur a jucat în meciurile cu Metalul Mija (7-0, acasă. A intrat în locul lui I. Sanda), CFR – BTA București (2-0 în deplasare) și cu Tehnometal București (3-2, în deplasare). A mai intrat și în alte jocuri, dar, dat fiind faptul că alte informații nu s-au păstrat… Parcă a marcat și un gol la un moment dat, dar e o amintire ca prin ceață, pentru care nu bag mâna în foc… Echipa lui Mulțescu a avut cel mai bun atac din serie: 72 de goluri. Poiana lui Mulțescu ataca tot timpul!

Un antrenor plimbăreţ
Gigi Mulțescu a devenit unul dintre cei mai longevivi, dar și poate antrenorul cel mai plimbat din fotbalul românesc post – revoluționar. Numai în primul eșalon le-a condus pe Jiul Petroșani, Dinamo (patru mandate), Dacia Unirea Brăila, Astra (două mandate), Poli Timișoara (două mandate), Petrolul Ploiești (trei mandate), „U” Cluj, Sportul Studențesc (două mandate), FC Brașov, FC Vaslui, Ceahlăul Piatra Neamț, Gaz Metan Mediaș, FC Voluntari și CSU Craiova. N-a câștigat niciun trofeu, dar a strâns aproape 300 de meciuri ca antrenor la acest nivel. A antrenat ani buni și în Turcia, la formațiile Samsunspor (două mandate), Kayserispor, Adanaspor, Ankaragucu și Gaziantepspor.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR