Nicoleta Dumitrescu
Cu siguranță, pe cele mai actuale teme care înfierbântă în continuare coaliția aflată la guvernare – Ordonanța pe energie, mărirea pensiilor și a salariului minim – politicienii vor mai avea nevoie, ei înșiși, de multă energie, la propriu, pe care s-o și consume până vor pica de acord unii cu alții!
Nu de alta dar, în continuare, fiecare dintre tabere, fie liberală, fie social-democrată, o tot ține că este nevoie de găsirea celei mai bune soluții pentru ca populația să nu plătească mai mult pentru energia consumată în locuințe, în timp ce procentele de majorare a punctului de pensie sunt transformate într-o adevărată minge de tenis care se tot aruncă, peste fileu, de la un politician la altul.
Cum, însă, majorările, atât la pensii, cât și la salariul minim vor intra în vigoare de la 1 ianuarie 2023, până atunci, românii de rând se tot chinuie să facă față neajunsurilor care se tot rostogoloesc peste ei, de la o zi la alta. Noroc că, în aceste vremuri de restriște, cineva pare să țină și cu ei. Și anume vremea de afară, de la sfârșitul de octombrie și începutul de noiembrie, cu zile frumoase și nefiresc de calde, mai îndulcind nu doar atmosfera, ci și speranțele românilor că, totuși, de undeva, probabil de mai…de Sus, cineva îi iubește cu adevărat! Adevărul este că, în condițiile în care viața este din ce în ce mai dificilă și oferă, la fiecare pas, provocări din ce mai neprevăzute, care se învârtesc în jurul aceluiași punct comun, banii, doar posibilitatea ca de undeva de mai Sus să vină și dreptatea mult așteptată oferă fiecăruia în parte o undă de speranță! Speranța că toată munca nu poate să fie, într-un final, în zadar, speranța că se va putea zări mult așteptata luminiță de la capătul unui tunel pe care s-a tot mers în întuneric și multă deznădejde, speranța în zile de mai bune, mai liniștite și mai așezate.
De fapt, într-un așa de mare și provocator labirint al provocărilor zilnice, în care, parcă, nu se mai ivește nicio ieșire, în aceste vremuri, pe chipul fiecărei persoane pare că se citește faptul că tânjește la normalitate, la clipe de liniște, de așezare a lucrurilor.
Dar, tot vremurile de astăzi au făcut dovada că lucruri atât de simple sunt și mai greu de găsit ori de realizat, având în vedere faptul că, așa cum se spune, vremurile le fac tot oamenii. Or, agitația, gălăgia, goana după mai mult, cu orice chip și în orice condiții, vulnerabilitatea, duplicitatea, demagogia- și lista poate continua- au luat, din păcate, locul lucrurilor simple, al celor normale. De fapt, diferența chiar de aici pleacă. Pentru că, de la sine putere, unii ridică ziduri de preamărire între ei și ceilalți, uitând, de fapt, de unde au plecat și unde au ajuns.
În condițiile în care, însă, nivelul pensiei, al salariului, inclusiv cel minim, dar și cel cu foarte multe zerouri, depind de factorul politic, în zilele de astăzi s-a reușit, din nefericire, cu mare ușurință, să se ridice ziduri incolo de care, cu ostentație, unii consideră că pot avea mai mult decât ceilalți, fără ca aceste plusuri ori surplusuri să fie bazate și pe merite. În aceste condiții, doar credința că de undeva…mai de Sus se poate face dreptate în atâta nedreptate făcută de oameni, mai poate ”îndulci” speranța care, până și ea, pare rătăcită în același tunel fără de sfârșit…
