Sfântul Ioan de la Prislop, originar din Silvaşul de Sus, a trăit la începutul secolului al XVI-lea, nevoindu-se într-o peşteră din apropierea Mănăstirii Prislop. Această mică peşteră a fost săpată de către sfânt, în malul stâncos şi adânc al pârâului Silvuţ, fiind cunoscută cu numele de „chilia” sau „casa sfântului”. În aceast loc s-a nevoit Cuviosul Ioan mulţi ani, luptându-se cu bărbăţie cu ispitele diavolilor. Cuviosul Ioan a fost ucis în timp ce îşi săpa cu dalta o fereastră în peretele chiliei. Un vânător l-a împuşcat crezând că este un animal salbatic. Sfintele sale moaşte s-au păstrat multă vreme în peştera de la Prislop, unde veneau credincioşii din împrejurimi şi se închinau. În prezent nu se cunoaşte unde se află moaştele sale. Părintele Ioanichie Bălan, în „Patericul românesc”, susţine că este probabil ca moaştele sfântului să fi fost duse la Tismana, la Bistriţa Olteană, la Curtea de Argeş sau Cozia, care au fost dintotdeauna atât de legate de credincioşii şi mănăstirile Transilvaniei.
Sfântul Ioan de la Prislop a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992.
