Sfântul Iosif cel Nou de la Partos s-a născut în 1568, în oraşul Raguza din Dalmaţia. După moartea tatălui său, s-a mutat împreună cu mama sa în Ohrida, la sud de Dunăre. Când a împlinit vârsta de 15 ani, a intrat în mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida. După cinci ani de vieţuire în această mănăstire, ajunge în Muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator. Aici s-a călugărit şi a primit numele de Iosif. La cererea Patriarhului de Constantinopol este trimis egumen pentru marea lavră a Sfântului Ştefan din Adrianopol, iar după şase ani este pus egumen în marea lavră românească Cutlumus. Este trimis de Patriarhia din Constantinopol ca mitropolit al Timişoarei. Aşezarea în scaun a fost săvârşită pe 20 iulie 1650. În anul 1653, s-a retras la Mănăstirea Partos, aproape de Timişoara. Aici a mai vieţuit trei ani şi apoi şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Potrivit Tradiţiei, în momentul trecerii sale la cele veşnice, clopotele mănăstirii au început să bată singure. A fost înmormântat în naosul bisericii mănăstireşti. În anul 1956, moaştele sale au fost strămutate în Catedrala mitropolitană din Timişoara. Sfântul Iosif cel Nou de la Partos a fost trecut în rândul sfinţilor de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe 28 februarie 1950. În urma adresei Ministerului de Interne din anul 1997, Sfântul Sinod a aprobat ca Sfântul Ierarh Iosif cel Nou să fie patron al pompierilor.
