Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.
Astra Română Poiana Câmpina a ajuns pentru prima dată în istorie în eşalonul secund (clubul a fost înfiinţat pe 2 octombrie 1935) în ediţia 1947 – 1948. Conducătorii de atunci ai clubului au depus eforturi semnificative atât pentru refacerea stadionului, cât şi pentru completarea lotului cu jucători importanţi, care să fie capabili să ajute echipa.
În acest episod vom vedea care erau condiţiile de participare în Divizia B în acel sezon şi, mai ales, povestea senzaţională a lui Robert Sadowsky, cel alintat deseori de presa vremii „Frumosul Robert”, un portar care a apărat la Campionatul Mondial din 1938 şi care, peste ani, a ajuns în curtea grupării din Poiana Câmpina. N-a stat mult, iar paşii l-au purtat apoi spre alte zări, la cluburi mult mai cunoscute.
Să începem cu condiţiile de participare:
„O istorie a fotbalului câmpinean”, volumul II, capitolul 4.3 I, pagina 31
Obligaţii pentru grupările participante în Diviziile A și B
Desemnarea echipelor din Divizia naţională A și B atrage după sine și obligaţii pe care FRFA le-a cuprins în următorul comunicat: „Grupările desemnate să participe în Divizia Naţională A și B sunt obligate ca în orașul unde activează să aibă un teren de football bine amenajat; îngrădit complet cu gard de sârmă, culoar de trecere pentru jucători și arbitri (acolo unde nu se poate prin construcţia terenului, FRFA va decide), cabine pentru jucători și arbitri, amenajate cu vestiar și dușuri și să posede minimum 1.000 de locuri de șezut. Pentru o desfășurare cât mai normală a jocurilor de campionat, cât și în vederea asigurării condiţiuni higienice optime jucătorilor, grupările din Divizia Naţională A și B sunt îndrumate ca în cel mai scurt timp să-și gazoneze terenurile de football. „Comisiile regionale, judeţene și districtuale sunt invitate pe această cale să informeze FRFA asurpra stării terenurilor și în special în centrele nou introduse în Divizia Naţională B. (Sportul Popular, 21 august 1947)
„O istorie a fotbalului câmpinean”,
Volumul II, capitolul 4.3 I, paginile 32-33
Ce achiziţii!
Astra Română Poiana Câmpina a căutat să-și întărească lotul și i-a adus pe Lulu Mihăilescu și pe Simionescu, ambii de la Unirea Tricolor, ultima campioană națională dinaintea celui de Al Doilea Război Mondial. Marea „lovitură” urma să fie portarul Robert Sadowsky, care mai testase terenul la Câmpina și cu un an în urmă, în septembrie 1946, când a apărat în uluitorul meci amical Astra Poiana – Libertatea Oradea 4-0!
Un divorţ după 8 ani
Sadowsky a scris nervos o demisie. După 8 ani de zile de apărat poarta feroviară, nostalgic își ia sborul spre alte grupări. Pe tronul unde a domnit el se așează acum Stănescu Valentin. Poate Juventus, poate Ciocanul. Zauber l-a bătut bătrânește pe umăr spunându-i: „Lasă, Robert: vii tu la noi și va fi bine!”. Dar se mai vorbește și de Astra Română Poiana, deși el ar mai vrea totuși Divizia Naţională A. Și Robert Sadowsky încă este un portar de prima mărime. Sportul Popular (21 august 1947)
Ultimele noutăţi din Divizia B Sadowsky, Simionescu și Lulu Mihăilescu, la Astra Română Poiana (…)
(…) Petroliștii din Poiana continuă să facă achiziţii și încă din cele mai valoroase. Astfel, dupăce și-a asigurat serviciile antrenorului Remeny, Astra Română din Poiana a legitimat pe foștii tramvaiști Simionescu și Lulu Mihăilescu, cari se vor stabili chiar în cursul acestei săptămâni la Câmpina. Eri ne-a parvenit știrea că Sadowsky s-a despărţit de CFR în urma angajării lui Valentin Stănescu. Fostul feroviar a fost imediat solicitat de Astra Română pentru care a și semnat urmând să-și ia imediat în primire și postul de funcţionar. Doctorul inginer Russo – președintele asociaţiei – ajutat de comitetul de fabrică a reușit în cel mai scurt timp să alcătuiască un lot omogen care este așteptat cu un viu interes de sportivii loiali să-i vadă debutând în competiţie.
Sportul Popular (23 august 1947)
Frumosul Robert a ajuns la AS Monaco!
Născut pe 16 august 1914, la Cernăuți, portarul cu origini poloneze s-a făcut cunoscut la AMEFA Arad, unde a jucat în perioada 1935 – 1938. Următoarele două sezoane le-a petrecut la Juventus București (viitoarea Petrolul), iar alți șapte ani (1940 – 1947) a jucat la Rapid. Aici a cucerit trei Cupe ale României, contribuind la cea mai lungă serie de succese consecutive din această competiție – șase, bifată de giuleșteni în perioada 1937 – 1942.
De la Rapid a plecat când a venit Valentin Stănescu. Sadowsky avea deja 33 de ani în 1947 și n-a vrut să stea rezervă. A venit la Astra Română Poiana, a semnat, a primit un post la uzină, dar, până la urmă, a ales să meargă la Ciocanul București, noua echipă a comunității evreiești din București (nu e nicio legătură între Maccabi, formația interbelică, și Ciocanul, formația care în 1948 avea să se transforme în Dinamo A București). A jucat ultimul sezon în A la Ciocanul. Interesant este că nici la Ciocanul n-a făcut purici mulți și, după ce s-a prins la timp în ce direcție alunecau lucrurile în țară, a fugit.
Nu s-a orientat deloc rău, ci a ajuns tocmai la AS Monaco, iar apoi la Lyon! La monegasci îl chemase Alexandru „Elek” Schwartz, fost jucător al celor de la Kadima Timișoara și CAT (Clubul Atletic Timișoara), care din 1932 a jucat până la finalul carierei numai în Franța (Hyeres, Cannes, Strasbourg și Red Star Olympique). Schwartz a început antrenoratul tot în Franța, la Cannes.
În perioada 1950 – 1952, i-a pregătit pe monegasci și le-a construit o echipă care în 1953 avea să bifeze prima promovare în eșalonul de elită al Franței. Chiar dacă am deviat un pic de la subiectul acestei lucrări, să mai reținem că Schwartz a mai antrenat naționala Olandei (1957 – 1964!), Benfica Lisabona (1964 – 1965), Eintracht Frankfurt pe Main (1965 – 1968), FC Porto (1969 – 1970). Cu Benfica a ajuns în finala Cupei Campionilor Europeni în 1965, după ce a eliminat pe marele Real Madrid, dar a pierdut finala cu Inter Milano (0-1).
Acest antrenor l-a convins, în 1950, pe Robert Sadowsky, care avea deja 36 de ani, să joace la AS Monaco, în 28 de partide. Robert Sadowsky a apărat poarta naționalei României la cinci meciuri în perioada 1937 – 1948! Cel mai important a fost și cel mai rușinos: Cuba – România 2-1, pe 9 iunie 1938, la Toulouse, în cadrul Campionatului Mondial din 1938. Robert Sadowsky a fost singurul jucător care a jucat la un Mondial și a trecut, fie și pasager, prin curtea formației Astra Română din Câmpina! Să mai reținem două amănunte. Robert Sadowski a fost un foarte bun jucător de hochei, evoluând chiar și în echipa națională. În presa interbelică și chiar după, puțini jucători s-au bucurat de popularitatea lui Robert Sadowsky.
Nu mulți dintre jucătorii de bază ai naționalei și-au văzut poza în ziar mai des ca portarul care a „plonjat” foarte puțin și prin curtea grupării Astra Română Poiana Câmpina.
