Nicoleta Dumitrescu
După doi ani de pandemie, în România, sezonul estival a început cu o schimbare în preferințele românilor, una care s-a raportat, evident, la bani. Iar noutatea este aceea că stațiunea Mamaia a fost detronată, în ceea ce privește numărul turiștilor și al rezervărilor în unitățile de cazare, de către Eforii, adică Eforie Nord și Sud.
Dacă Radu Mazăre mai era și acum primar și n-ar fi unde se află acum, adică dincolo de gratii, probabil că ar fi făcut orice, indiferent ce ar fi fost acel ”orice”, doar ca să salveze onoarea stațiunii, eventual chiar să aducă ”idei de bună practică” tocmai din… Madagascar! Dar, au trecut acele vremuri în care, de sub palmierii din Mamaia, celebrul edil, în ținute viu colorate, chema turiștii să vină în stațiunea lui de suflet.
S-au schimbat acele vremuri, au venit altele, cu mult mai multe provocări, însă, viziunea acelora care fac turism a rămas încorsetată doar pe cea de a face profit. Cu orice chip! Așa s-a ajuns ca, în acest an, Mamaia să rămână în urma altor stațiuni estivale la capitolul turiști, din cauza prețurilor care sunt mai mari cu 20% față de cele practicate în alte zone de pe Litoralul românesc. Pentru cei obișnuiți să petreacă în cluburi exclusiviste, însă, cei 20% în plus adăugați la confortul de a merge la mare la Mamaia nu prea a însemnat ”un capăt de țară”, atât timp cât, așa cum s-a văzut, prin unele localuri ”de fițe”, șampania nu s-a mai băut din sticlele puse la gheață în frapieră, ci…în cupa excavatorului!
Situația din acest an, însă, arată – dacă mai era ceva de arătat – cum se dorește să se facă turism în România, în condițiile în care, se știe, această țară ar fi putut să aibă parte de profit tocmai de pe urma acestui domeniu. Avem mare, munți, Deltă, râuri, cascade, Transfăgărășeanul, Valea Prahovei și alte văi, dar și atâtea și atâtea locuri, care mai de care cu peisaje unice, însă, pare că nu se vrea deloc ca domeniul turismului să devină și unul care să exceleze și să fie profitabil, la modul general. Iar asta se vede din lipsa infrastructurii rutiere și a serviciilor, fie la fiecare sfârșit de săptămână, fie pe perioada vacanțelor.
Or, deși se știe că DN1 a devenit un adevărat calvar, dus-întors, pentru șoferii care aleg stațiunile de pe Valea Prahovei, nici acum, după atât amar de ani, în care kilometricele cozi au fost văzute și din elicopterul care supravegheză traficul rutier, nu s-a făcut nimic, mult promisul tronson de autostradă până la Brașov fiind tot la faza de desene pe hârtie. Cât privește serviciile, se ştie bine ce găsesc inspectorii de la Protecția Consumatorilor după fiecare verificare la fața locului, mai ales în stațiunile de pe Litoral.
Să ne mai mirăm, atunci, de ce aceia care vor să meargă în vacanță la mare preferă mai degrabă stațiunile din străinătate în detrimentul celor de acasă? Nu prea! Și apoi, dincolo de granițele țării, orice petic de plajă, orice piatră este pusă în valoare, serviciile fiind mult mai de calitate, în comparație cu cele existente în România. De ce nu se poate să existe și așa ceva în România? Simplu: pentru că nu se vrea! Pentru că, dacă s-ar fi dorit, cu adevărat, ca și turismul românesc să exceleze, cu totul ar fi fost situația în momentul de față, atât la mare, cât și la munte, ori în orice loc pitoresc din această țară. Din păcate, însă, și turismul a fost, și încă mai este, un domeniu sortit sacrificiului, unde călăi au fost, și încă mai sunt, politicienii, nimeni alții decât chiar cei care promit, o dată la patru ani, că vor face tot ceea ce le stă în putință ca turismul să fie dezvoltat.
