George Marin
Zece zile ca zece ani au trecut pentru cei care iubesc echipa națională și suferă sincer pentru ea, pentru rezultatele ei și, mai ales, pentru ceea ce reprezintă tricolorul. Zece zile au trecut îmbătrânindu-i cu zece ani pe acești suporteri. Zece zile au născut o tristă epopee pe care o rememorăm pe scurt.
Pionul otrăvit
Preliminar poveștii celor zece zile, trebuie să facem un salt până la Nyon, în Elveția. Suntem în 16 decembrie 2021, imediat după prânz. Multă lume s-a adunat. Nu pentru a vizita muzeul istoriei porțelanului, ci pentru că se învârt bile. Și bani. Mulți bani. Cu gândul la mărire, la promovare în divizia A din Liga Națiunilor, cu gândul la market-pool, prin reprezentanții săi la fața locului, sediul UEFA, România își află adversarii. Grupă accesibilă, se decretează cvasiunanim în presă și în discursurile oficiale. Urma doar să dovedim gradul de accesibilitate, să îl punem în practică. Opinia generală bătea către ideea că Muntenegru, Bosnia, Finlanda par a nu spune prea multe. Finlanda! Păi le-am dat și 9-0! Atunci, cu Dudu, cu Liță, cu „Mopsu”, cu Mitică Marcu, cu tânărul Sandu, devenit Nașu’.
Muntele negru
Podgorica. Numele acestui oraș ne sună nouă a vie, a must, a vinișor dulce de voioșie și de taifas. În realitate, am asistat la o acreală de joc, cu fotbaliști români fără vlagă, fără dorință, ca puși să urce muntele cel negru după o beție cruntă care a împleticit picioarele tuturor, cu osebire a celui chemat să fie baci, să se strângă toate oile cele noi în jurul lui. Chiricheș – desigur, ați recunoscut personajul – s-a arătat ,mai degrabă, a fi măgarul între oi, prins deseori la mijloc, făcându-se singur terci prin oferta de nerefuzat de două goluri făcută adversarilor, dar aducând și echipa în aceeași stare. Măi băieți, baci a fost unul, cel pedepsit cu zuhaus pentru îndrăzneala de a încerca să fie baci și peste birouri, odată ghetele-i puse în cui.
Vrem de toate, avem nimic
Zenica. Oamenii din Federație au fost zen. Nu s-au luat deloc de băieți. O vreme, cei de pe teren au arătat ceva-ceva agitație, dar degeaba. Iar schimbări multe în echipă, iar plânsete că nu este omogenitate, vrem și rezultate, vrem și reconstrucția echipei, vrem și joc frumos, vrem și liniște, vrem și pe aia, vrem și pe ailaltă și am plecat cu mâna goală și de aici.
Regii cadourilor
Vin finlandezii. Multe vorbe pline de mușchi se aud din partea noastră. Cu promisiuni, cu solicitări de liniște ca să nu deranjăm feng-shui – ul creat în cantonamentul naționalei. Din fericire pentru noi, finlandezii au părut atât de obosiți de parcă în avion ar fi avut locuri în picioare. Așa obosiți cum erau ne puteau face piftie de nu ratau ca nebunii.Ne-au făcut cadou doar un gol, pentru că penaltiul oferit de ei nu l-am marcat din complezență, nu că Pușcaș nu ar ști să tragă. Se pare că, la final,finlandezii au scandat bucuroși în vestiar: „Nu vă supărați pe noi, azi am fost mai slabi ca voi!” Bine că găsirăm și noi pe cineva!…
Muntele e din ce în ce mai negru
A venit Mugoša la București și ne-a spart gogoașa. A înțepat-o de trei ori, cu ajutor de la Chiricheș cu toți ai lui, și ai Iordănescului. Noi, generoși cu oaspeții, ne-am mulțumit cu un solitar șut (Răzvan Marin) deviat în bară de portarul muntenegrean și reluat de Ștefănescu drept în brațele aceluiași adversar. Chiricheș și-a respectat porția de două goluri pe conștiință, la primul „colaborând” cu Manea. A fost un gol al lui Pușcaș la cealaltă fază de atac mai clară a noastră, dar dacă s-a zis ofsaid, ofsaid a rămas. La milimetru, totuși ofsaid.
Jucătorul tuturor meciurilor
Evident, publicul. Au fost destui români în deplasare chiar dacă mulți știau că merg după niște himere. Au susținut echipa necondiționat, în toate meciurile. Pe Giulești, tribuna a fost neobișnuit de generoasă, de caldă, publicul bucureștean fiind cunoscut drept unul foarte dur, foarte exigent.
Corul vânătorilor
Nu este plăcere mai mare să vezi cum ies vânătorii de vrăjitoare precum ciupercile după ploaie! Pentru postul de Albă ca Zăpada, în finală s-au calificat Mitică „Brutărie” Dragomir și Florin Prunea. „Au distrus viitorul fotbalului românesc atât oamenii politici, cât și trepădușii ăștia care conduc Federația și Liga” , a zis Mitică. Dar despre el însuși, cât a fost la Ligă, pomenește ceva?Sssst! Prunea, contestatarul permanent al Federalilor de astăzi, a lucrat în Federație după ce l-a contestat insistent pe Nașu’ Sandu. Cu Ciurli-Burli nu îi merge, ceea ce îi dă fostului portar și mai multă apă la moară. Perseverează, băiete! Federația va fi, poate, a urmașilor urmașilor burleanului, dar poate fi și a ta!
De la păun, la cârtiţă
Grupul Federalilor, Burleanu-Bodescu-Stoichiță, acest trio do-re-mi în falset, a fost invitat intens de publicul spectator, mai ales la al doilea meci acasă, la o partidă de manifestări sexuale pe care nu ne permitem a le dezvălui pentru că„Prahova” este un ziar cât se poate de serios. Publicul i-a mai invitat pe cei trei și pe acoliții lor să demisioneze. Dar, până la o potențială demisie, să fi văzut cu câtă emfază, cu ce pene de păun și cu ce mărgele roșii la gât se deplasa acest trio pe culoarele din subsolul Giuleștiului căutând vestiarul echipei naționale după meciul cu Finlanda! Nu i-am văzut pe cei trei la Podgorica, nu i-am văzut la Zenica, nu mi-a fost drag să îi văd după meciul cu Macedonia. Și nici nu am auzit ceva public din gura lor. Subsolul li se potrivește de minune, stând acolo ca niște cârtițe, ieșind la lumină doar când e soare. Ei bine, marți, la București a fost furtună adevărată înainte de meci. După meci, a fost destul calm, în ciuda ploii de final. O veni și furtuna! Pe aceea din birouri și de pe teren o aștept eu.
