Florin Tănăsescu
Mergeam vorbind cu gândurile. Îmi taie calea un şarpe. Sâsâie: „Îmi dai un autograf?”.
M-am conformat. I-am dat în scârbă semnătură şi mi-am scuipat în sân.
Minuni din astea mi se întâmplau tot mai des. Într-o zi eram la semafor. Era roşu. Şi-odată apare, nu galben, nu verde, ci scris: „Treci, Fraiere!”.
Tot cu F mare, clar!
M-am întors din traversare. Uitasem pe trotuar – din grabă sau de fraier (cu f mic) – un şoşon! Cenuşăreasa vine în întâmpinarea mea. Timidă, mă roagă: „Îmi daţi vă rog un autograf? Vă recunosc! Sunteţi…”
Şi-am scris: „Cu drag, de la un Fraier!”.
Cu F mare!
Semnam pe tot ce îmi ieşea în cale.
Altădată, un poliţist m-a sfătuit să zăvorăsc cu trei lacăte uşa, când plec după ţigări. Că sunt mulţi hoţi care mă pot lua de…
Mi-a înmânat şi un flyer. A trebuit să semnez că am luat la cunoştinţă. Şi-am scris: „Fraier”.
Evident, cu F mare!
Pe lângă-o bancă am dat vreo trei zile târcole. A, nu vă închipuiţi că era una din aia din parc, pe care golanii scriu „I love you!”. Era din aia cu împrumut pe viaţă, dobândă şi penalizări la restanţă.
Am semnat şi-acolo: „Fraier”.
Clar, cu F mare!
Recunoaşterea personalităţii mele de talie naţională a continuat cu semnatul contractelor la lumină, gaze şi alte angarale.
Nu mă mai laud, să nu plictisesc lumea. Adaug doar că am fost nominalizat la premiul de cel mai mare…
La marcarea evenimentului, stupoare! Nu eram singurul care meritam o astfel de onoare. Unii semnau „Căzut de papagal”. Alţii, „Pinguin”.
Mulţi, foarte mulţi, erau la categoria „Rămas de fazan!”.
Pe scenă a apărut un şarpe. Era însoţit de domnişoare cu poşete şi pantofi pe care scria…. „Fraier”, ce altceva?
Târâtoarea cu clopoţei a vorbit:
„Pentru că m-aţi crescut la sânul vostru vreme de treizeci de ani, vă mulţúmesc! Ţara vă este recunoscătoare că nu mi-aţi dat în cap când am ieşit la drumul mare. Din nefericire, vom desemna un singur câştigător. Ceilalţi, mai aveţi răbdare!”.
Premiul cel mare – o diplomă şi atât – i-a fost înmânat unui pensionar care muncise pe brânci şi-avea împrumut la trei bănci.
Drept consolare pentru toţi: Flyere pe care scria „Fraieri!”.
Cu F Mare!
