Florin Tănăsescu
N-am avut de ales. Redactorul şef al publicaţiei la care lucrez mi-a ordonat să iau interviu unei flori.
Am vrut să-i duc, din politeţe, un buchet de zambile interlocutoarei mele. N-am găsit nici urmă de petală. O florăreasă a râs de mine. Mi-a zis că au şi ele, ca oamenii, războiul lor. Miza este polenizarea. „Oamenii îi mai spun şi colonizarea”, mi-a explicat ca la proşti.
Stătea într-o glastră floarea. Impasibilă. Era de plastic.
Prima întrebare a fost un copy-paste nărod:
„Floare-albastră, floare-albastră, totuşi este trist în lume”?
Myosotis, secretara ei, pe care oamenii de ştiinţă o numesc „Floare de nu-mă-uita”, râdea de se prăpădea.
(Aşa cred că îi pun titlul materialului, am gândit: „«Floarea de nu-mă-uita» murea”.)
„Dumneaei nu-i la război? Nu are intenţii din alea, obscene, de a avea drept de preemţiune la polenizare?”
– Nu-i treaba oamenilor ce vor florile. Pe ei nu-i interesează decât preţul pe care-l au în zile de sărbători. În rest, nu dau doi bani pe ele. Când le veţi lista la bursă, poate mai există scăpare.
(M-am răzgândit: „Cred că merge şi titlul «Nu-i treaba oamenilor ce vor florile»”)
Interviul trebuia să îmi iasă, dar refractarei artificiale din glastră cu cleştele îi smulgeam cuvintele.
– Doamnă, este adevărat că nu se poate face primăvară cu o floare?
– „Asta este greşeala pe care o faceţi! Asta ne desparte pe noi, florile, de voi, oamenii. Simţirea. La bătut câmpii cu graţie, experţi. Da, se pot face multe cu o singură floare.
În momentul ăla, armatele de maci-drogaţi au fost încântaţi. Chiar s-au bătut pe umăr, spunând: „Lumea e luată-n freză”.
(Aşa cred că-i pun titlul materialului, m-am răzgândit: „Lumea e luată-n freză”).
Ce final să-i pun textului meu?
Myosotis, secretara, mi-a şoptit:”Uită finalul. Ideea este că da, cu o floare se poate mişca Pământul. Condiţia? Fiecare să aibă în suflet „Floarea de nu-mă-uita. Floarea de a nu uita vremurile astea”.
Atunci, macii-drogaţii au amuţit. Pentru cât timp? Nimeni nu ştie…
(„Floare-albastră, floare-albastră! Încotro cu viaţa noastră?)
