George Marin

Desigur, îndemnul din startul imnului național s-a auzit înainte de primul șut al meciului. L-au auzit apaticele (cam trei sferturi din meci) și nemeritat de puțin populatele tribune. L-a auzit și „XV”-le nostru. Părea că l-a auzit bine, pentru că Melinte a deschis scorul transformând o penalitate. Dar, nu am uitat că înainte de aceste trei puncte, noi am pierdut o tușă pe repunerea proprie. O, de-ar fi fost singura greșeală! Le-a contabilizat și staff-ul tehnic, cu siguranță. Însă, aceste greșeli i-au adus pe portughezi în terenul nostru, care au construit câteva atacuri bine structurate, așa cum a fost acela, și nu numai acela, de la al doilea eseu al lor. Și, mai ales, mulțumită acestor „cadouri” ale noastre, ibericii au pus puncte multe pe tabelă. Primul eseu portughez a fost facilitat de o fază în care purtătorul de balon nu a fost susținut și românii au pierdut balonul. Din tușa generată de penalitatea acordată, atacul lusitan a fost stopat de o recuperare a lui Melinte, dar, inexplicabil, balonul a fost imediat pierdut. Urmarea? Eseu la colț!. Al treilea eseu al oaspeților a fost favorizat de o bâlbă la prindere, iar cel de-al patrulea a fost generat de o intercepție a unei pase oarecum neglijente. Eseu la același colț la care s-au înscris toate cele patru ale urmașilor lui Vasco da Gama!
S-ar putea crede că i-am pus pe români sub ghilotină descriind numai aceste situații din timpul jocului. Nu, nu aceasta este esența celor spuse mai sus. Ci trebuie înțeles că aceste greșeli pot fi decisive într-un meci în care se întâlnesc două echipe de forțe egale. Și lusitanii au greșit! Am și înscris trei puncte dintr-o penalitate care s-a obținut după o tușă în apropierea linie de 22 de metri adversă. Doar că, din „defecțiunile” adverse, noi am marcat 13 puncte, iar portughezii 22, fără a socoti eseul lor marcat cu molul! La pauză se întrezărea dezastrul, mai ales că portughezii ar fi putut avea încă cinci puncte în plus, un drop-goal și o transformare lovind bara verticală a butului român.
Deșteptarea avea să răsară chiar în finalul primei părți, când atacul nostru a speculat o breșă centrală (și aceasta intră la capitolul „erori”!) în apărarea ibericilor și a încheiat cu eseu, reducând diferența la doar nouă puncte (13-22).
La reluare, după un moment în care ne-am crezut îngropați din cauza eseului lusitan realizat prin intercepție (cel pomenit mai sus), au intervenit schimbările din echipa noastră. Unele care s-au dovedit de bun augur. Echipa României s-a transformat ca și cum s-ar fi dat de trei ori peste cap și, dintr-o broască râioasă, a devenit Făt-Frumos. Nimic nu a mai stat în calea atacurilor prelungite, numeroaselor momente de fixare, încercărilor de spargere a zidului defensiv, a molurilor rulante victorioase, care au măcinat din ce în ce mai obosita defensivă iberică. Și, cum nu se putea fără emoții, la 30-27, am avut două atacuri pierdute pentru ținerea balonului la sol și pentru o greșeală în mol, oferind baloane portughezilor, baloane care ne-ar fi putut costa aspru. Din fericire, au greșit și portughezii, un „înainte”, balonul fiind dus de ai noștri în eseu la centru după multe, multe momente de fixare.
Băieții de pe teren au îndeplinit, într-un final fericit, chemarea imnului nostru, iar noi, toți ceilalți, am răsuflat ușurați. Cum Georgia nu mai poate fi prinsă, rezultatul de sâmbătă aproape că scoate Portugalia din lupta pentru locul secund – cel care asigură calificarea directă la viitoarea Cupă Mondială – și principala noastră contracandidată rămâne Spania, victorioasă (41-37) în fața Rusiei, în deplasare, la finele unui meci cu un final nebun, cu eseu transformat și de unii și de alții în minutele de final, victoria balansându-se când colo, când dincolo. Așadar, avem rendez-vous la Madrid, pe stadionul Universității Complutense. Peste două săptămâni!