Rodica Paraschiv
Deputat PSD Prahova

Paradoxal, România este nu numai principalul exportator de forță de muncă în domeniul construcțiilor la nivelul Uniunii Europene, ci și importator de forță de muncă, în același sector de activitate!
Cum a ajuns țara noastră într-o astfel de situație? Simplu: oferta salarială extrem de redusă în acest domeniu, ca și în multe altele, i-a determinat, ani la rând, pe muncitorii români să-și găsească locuri de muncă în construcții în alte state din Uniunea Europeană.
Un impuls important în acest sector, care a condus la o revenire parțială a forței de muncă din străinătate către România, a fost creșterea nivelului salariului minim în domeniul construcțiilor la 3.000 de lei brut. O decizie a Guvernului PSD, care, aplicată din anul 2019, a avut implicații benefice asupra acestui sector de importanță națională.
Declarațiile responsabililor guvernamentali privind o posibilă revenire la situația dinainte de anul 2019 au stârnit, pe bună dreptate, nemulțumiri în rândul angajaților din construcții, dar și al patronatelor, deoarece o nouă migrație a muncitorilor spre alte state ar avea implicații majore asupra contractelor în derulare, asupra investițiilor din domeniul imobiliar, din infrastructura rutieră, socială, sanitară sau din alte structuri similare.
În schimb, soluția găsită de Guvernul actual a fost stabilirea, pentru anul 2022, a unui contingent crescut de străini nou-admiși pe piața forței de muncă din România, ajungând la 100.000 de lucrători, majoritatea proveniți din Asia.
Ce facem pentru a-i menține, însă, pe angajații români în țară?
În primul rând, o anulare a nivelului mai mare al salariului minim din construcții ar putea genera probleme imense. Patronatele din domeniu mizau pe o menținere a acestei cote pentru o perioadă lungă de timp și pe păstrarea angajaților, astfel încât aveau un indicator de predictibilitate în baza căruia încheiau contracte pentru diverse investiții.
În plus, statistic, măsura creșterii salariului minim din construcții a avut efecte benefice. În luna octombrie 2021, în România erau înregistrați oficial aproximativ 430.000 de angajați în construcții, comparativ cu 317.732 de angajați, în anul 2018. De asemenea, în acest interval de trei ani a crescut și ponderea domeniului construcțiilor în Produsul Intern Brut al României, de la 5% în 2018, la circa 7%, după implementarea măsurilor necesare menținerii forței de muncă în țară.
Vorbim despre implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență. Cu cine vom executa lucrările de investiții? Cu muncitorii români, în niciun caz, dacă nu vom menține actualele facilități din domeniul construcțiilor.
Federația Patronatelor Societăților din Construcții, organizație reprezentativă pentru sectorul construcții civile și industriale de activitate, trage un semnal de alarmă în privința viitorului acestui domeniu, în România. O anulare a facilităților ar duce, conform reprezentanților acestei federații, la efecte în lanț: scăderea salariilor angajaților, firmele de construcții, afectate și de explozia preturilor la materialele de construcții ,nu-și vor putea asuma menținerea salariilor nete ale angajaţilor în noile condiții. În plus, se va reveni la “munca la negru” sau “munca la gri”.
Suntem obligați să gândim mai departe de interese sau hotărâri de moment, pentru că orice decizie politică influențează zona socială și economică.