Violeta Stoica
Peste 75 de echipe de salvamontiști proveniți din statele europene în care există servicii de salvare montană s-au întrecut, în zilele de 1 și 2 octombrie, într-una dintre cele mai dificile competiții de profil organizate în Europa: Dolomiți Rescue Race (Italia). Toate echipele înscrise în cursă s-au adunat la start pentru a-și demonstra abilitățile tehnice și capacitățile fizice, puse mereu la încercare în timpul acțiunilor de salvare montană. Două echipe din România au fost la linia de start – echipa Dacia Salvamont România și echipa Muntenia (formată din trei salvamontiști prahoveni și unul dâmbovițean), care au terminat cursa pe locuri onorabile, în prima parte a clasamentului. Echipa formată din salvamontiștii prahoveni Sergiu Frusinoiu, Dragoș State, Cristi Buiac și dâmbovițeanul Geo Badea a reușit să scoată un timp excepțional la finalul competiției (2:46:04), cu 11 minute în urma celor de la Dacia Salvamont România.
Așa cum ne-a obișnuit deja, salvamontistul Sergiu Frusinoiu, de la Salvamont Prahova, a relatat – pe pagina sa de Facebook – cum a ajuns echipa Munteniei să participe la concursul din Italia și, mai mult decât atât, să finalizeze cursa cu un timp atât de bun.
Sergiu Frusinoiu: Am fost, am concurat, mi-a plăcut!
„În timpul exercițiului aero din vară, a venit vorba de o competiție la care îmi doream să particip de când auzisem prima dată de ea. Împreună cu Dragoș și cu Cristi ne hotărâm și rămâne bătut în cuie. Mergem! După ce am schimbat al patrulea coechipier pentru a doua oară la doar 24 de ore înaintea plecării, urcăm bagajele în mașină și apucăm drumul Italiei.
Team building-ul l-am făcut în mașină, recunoașterea traseului după ce ne-am revenit după cele 16 ore de condus prin rotație și dormit cu capul pe geamurile mașinii, strategia și împărțirea sarcinilor pe holul hotelului iar detaliile concursului le-am aflat la ședința tehnică din seara dinaintea concursului.
Ora 6. Sună ceasul și sărim cu toții din paturi, halim un mic dejun italienesc și plecăm spre start.
Bum! O petardă explodează în pădure și concursul începe precoce, luându-ne prin surprindere. Pulsul crește și ne vedem urcând prima pantă cu voioșie și ardoare depășind numeroase echipe. Tragem tare și simțim greutatea corzilor din rucsaci dar punem sufletul în picioare și ne trezim în prima căldare glaciară, plată, alergând spre următoarea urcare abruptă spre creasta tehnică.
Simțim cum ni se termină răbdarea când așteptam cele 3 echipe care parcurgeau lent porțiunea tehnică, regulamentul interzicându-ne să depășim, parcurgerea acesteia făcându-se regulamentar doar în manieră via feratta. La finalul acestei porțiuni îmi dau drumu’ la picioare pe un vâlcel înierbat cu trepte cu grohotiș, fără să folosesc balustrada de coardă de care echipa din față trăgea în toate direcțiile.
Începe coborârea și alergăm unul lângă altul. Până la refugiul Antelao depășim alte câteva echipe și ne îndreptăm cu viteză către ultima urcare dinaintea rapelului.
Ajunși la rapel scoatem corzile și echipamentul tehnic iar, în mai puțin de 7 minute, toți 4 suntem jos, cu corzile în rucsaci, alergând cu viteză pe forestierul care ne ducea spre ultima parte a traseului, tehnica noastră de rapel, deși diferită de a celorlalți, a fost foarte apreciată de către arbitrii/organizatori.
După o bucată de asfalt, ajungem la targă, unde, din cauza unei greșeli de strategie și alimentație, mă simt sfârșit și beau apă de la punctul de hidratare în timp ce băieții montează targa. Prindem de ea și îi dăm la vale rachetă către finish.
După scările bisericii din piața Tiziano, locul sosirii, văd fața bucuroasă a lui Petrică care ne aclama și venea spre noi cu un banner cu inscripțiile Salvamontului, apoi trecem linia de final și un sentiment puternic de împlinire mă cuprinde. Batem palma între noi, colegii echipei noastre, Muntenia și fug din mulțime în căutare de aer.
Dolomiti Rescue Race, concursul despre care am vorbit mai sus este un eveniment extraordinar cu o atmosferă extraordinară, o cursă deloc ușoară cu diferite dificultăți, în care am descoperit că experiența și strategia sunt factori importanți pentru reușită.
Pe durata concursului, localitatea Pieve di Cadore se umple de salvatori montani din multe țări europene și atmosfera devine ca de carnaval.
Echipa Muntenia din care am făcut parte s-a clasat pe locul 19 din peste 75 de echipe cu un timp de 2 ore și 46 de minute, ceea ce, pentru mine, personal, este o victorie și participarea la acest concurs cu specific de salvare montană este ca un vis împlinit. Echipa noastră, unită de prietenie și drag de sport, a funcționat perfect și ne-am înţeles excepțional în timpul cursei și nu numai.
Dolomiții sunt niște munți superbi pe care mi-am promis să îi revăd și pentru treburi mai tehnice.
Felicitări și mulțumesc coechipierilor mei Dragoș State, Cristi Buiac și Geo Badea, salvatori montani cu experiență din cadrul serviciilor județene Salvamont ale Prahovei și Dâmboviței.
De asemenea, felicitări și echipei oficiale Salvamont România care a trecut linia de sosire cu 11 minute înaintea noastră, ocupând locul 12″.
Felicitări și mult succes în continuare, și din partea noastră! Suntem mândri de voi!
