Lucian Avramescu
Unde sunt țărani să bată
Prunele de altădată
Azi, când am cât să îmbete
Nu un sat, ci cinci planete
Sunt în pruni, fir-ar să fie,
Să îmbete-o galaxie
Nu mai dai pe-aicea nene
Necontaminat de lene
De-unul să deschidă gene
Stau cu crăcile-n pământ
Îndoiți de rod și vânt
Pomii toți, pomii minune
Parcă-ar sta în rugăciune
Nu au frunze cât au prune
Arvunit-am pe mulți bani
Pentru azi zece țigani
N-avea griji, mi-au zis mie
Suntem țigani de omenie
Ne dai, fiincă-avem copii,
Câte-un milion pe zi!
Dacă mi le bateți toate
Dau unu și jumătate!
Ieri mai către înserat
Bulibașă am sunat
Și, vai mie, am aflat
Că toți zece au plecat
La alți pruni, în ăllalt sat
Vântul fluieră-n cavale
Pe sub deal și peste vale
A manele triumfale
Numai mie-mi sună-a jale
P.S.
Cer iertare, de sub nori
Dragi amici de vechi buni zori
Pentru vorbele scălâmbe
Ce se nimeriră strâmbe
Cine vrea să se prăjească
Asemeni să se tocmească
Dar nu vă-ncruntați deodată
Că de mai veniți vreodată
Mai am țuică de-altădată!
