Florin Tănăsescu

De pezevenghiul ăsta uitasem. Era cam de vârsta mea când fredonam cu toţi golanii: „Bălălău, băiatul mamii/ Ţi-au mâncat fetele banii”.
L-am văzut ieri cu bemveul în buza piscinei şi ghiul pe deştul mare.

În fapt, băiatul ăsta n-a deranjat pe nimeni în tinereţile noastre revoluţionare. Nu era nici membru de partid, fiindcă „Bălălău era mandatar la Intercontinental”. Făcea friptura mai mică… Pe chestia asta era să facă şi puşcărie. Bietul flăcău!
Chiar îi plângeam unii de milă. Păi, cum să nu uzi coada pisicii,  când  amărâtul se văita: „Banii mei, banii mei/ Ce-am făcut Doamne cu ei?/ I-am băut la Reşiţa/ Cu chelneriţá”.
– Şi care mai e viaţa ta?
– Nu ştii? Sunt deputat!
Nu m-am mirat. În ţara asta, cine s-a descurcat pe vremuri e bine-mersi şi azi.
L-am întrebat dacă i-a dat banii-napoi fătuca de la Reşiţa. Chelneriţa…
„Oful meu e că gagica a ajuns în Senat. Io, doar deputat. Banii, dă-i încolo! Una peste alta, mulţumesc vouă, că m-aţi votat! Altfel, praful se-alegea de mine! Te bagi în piscină?”
N-am vrut. A insistat: „Hai, mă, nu fii prost! Vino să vezi măcar luciul apei!”.
M-am dus. Acolo, o sirenă blondă făcea pluta.
Bălălău mi-a explicat peisajul: „E fata chelneriţei. Are 30 de ani, face liceul la seral. E şefă de cabinet la nu’ş ce minister”.
Nu m-am mirat. În ţara asta, cine s-a descurcat pe vremuri e bine-mersi şi azi.
Seralista nu m-a băgat în seamă. Bălălău mi-a explicat că nu are timp de oameni ca noi. Şi-aşa e stresată de grija naţiei.
„A-haaa!”, am exclamat, stânjenit că am deranjat pe fata chelneriţei din Senat.
Întâlnirea mea cu Bălălău era pe terminate. La plecare, am văzut tot mai multe bemveuri, şi chelneriţe, şi şefe de cabinet seraliste, şi …
„Şi nu te mai mira! Ăştia sunt fraţii, verii, verişoarele, cumnaţii mei. Fiindcă..”.
Ştiam lecţia. Fiindcă, în ţara asta, cine s-a descurcat pe vremuri e bine-mersi şi azi. Va fi şi mâine!
La colţul străzii, un pensionar mă întreabă cât costă, mai nou, o pâine.