Simion Pelmuş, Florin Tănăsescu
Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, iar părintelui Adrian Gabriel Enescu, de la Parohia Apostolache, crezare că odată şi-odată lumea satului va fi, din nou, o lume reaşezată în matca firească. Rostuită după bun simţ, respect şi, nu în ultimul rând, credinţă.
Şi să scriem ceea ce a spus tot el: „Lăsaţi copiii să vină în biserică. Învăţaţi-i Crezul, învăţaţi-i Tatăl Nostru! Pe mai departe, vor şti ei ce să facă!”.
Astfel se face că, peste 100 de copii din ţară – împărţiţi în şapte serii ( numărul perfecţiunii divine, după cum scrie în Biblie) – au fost, timp de o vară, găzduiţi în tabără, la mănăstirea din localitate.
Localitate în care Comisul Apostolache a ridicat – în memoria unicului său fiu, plecat prea devreme la cele veşnice – zid de monastire şi de pomenire. Aşa s-a născut aşezarea, cum era numită „la vremea ceea”. Da, „la vremea ceea”, fiindcă aşa spunea Părintele Alexandru Ion… Da, la vreme aceasta, în care Părintele Sandu stă de-a dreapta Tatălui şi priveşe bucuros că toată zbaterea lui pe acest pământ nu a fost zadarnică. „Bucuraţi-vă! Mănăstirea Apostolache este parte din viaţa mea! Din inima mea! Din sufletul meu! Din credinţa că am lăsta în urmă ceva! Ceva ce nu se va uita niciodată…” Aşa zice preotul Sandu Ion. Aşa grăieşte. Nu îl auziţi? În vremurile noastre, în vara anului 2021, locuitorii din comună nu s-au mai întrebat, retoric, „Unde eşti copilărie…?”.
Nu de alta, dar au fost mulţi elevi. Peste o sută, cum scriam. Nu de alta, dar au fost din toată ţara. Cum era şi firesc, inclusiv de la Şcoala Gimnazială Apostolache.
Şi-a dat stăruinţa ca totul să iasă bine – şi a ieşit – doamna preoteasă, Paula Enescu. Atâta stăruinţă, de parcă toţi ar fi fost copiii dumneaei. A încercat – şi reuşit – să-i facă să privească altfel Cerul. Cerul în care Cel de sus a vegheat şi i-a binecuvântat nu doar pe ei, oaspeţii de-o vară, ci şi pe aceia care le-au purtat de grijă: primarul Mihail Bratu, Iuliana Marinescu ( profesoară, Valea Dulce), profesoara Veronica Moraru, învăţătoarea Denisa Udrea, învăţătoarea Marcela Enache, Gică Pelmuş şi…
Şi, mulţi, mulţi alţii… 
Au fost, ştiţi cum este vorba, şi fiii satului. Iar aici facem referire la profesoara Daniela Radu, coordonatoare a grupului „Bujorel de Prahova”.
Nu, locuitori din Apostolache nu s-au mai întrebat, preţ de-o vară, „Unde eşti copilărie….?” Copii erau peste tot. În ceea ce priveşte ospitalitatea, dărnicia – atributele vremurilor de ieri, acest ieri însemnând o lume pe cale de dispariţie, sătească, a reînviat. La propriu şi la figurat.
La propriu, cât timp localnicii au cumpărat, fiecare după posibilităţi, câte ceva de mâncare pentru copii. La figurat, pentru că sufletul li s-a bucurat.
Apostolache, zid de monastire şi de pomenire a vremurilor apuse. Pentru unii, duse! Pentru alţii, speranţa sau, după caz, credinţa, că vor reînvia.
Sunt multe de spus, multe de povestit despre o tabără organizată de către „treimea”: Protoieria Sectorului II ( preot Mihai Popescu), Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Bucureşti şi Centrul Cultural Mihai Eminescu.
Sunt puţine cuvintele pentru a caracteriza osteneala celor care s-au implicat şi cu sufletul în acest proiect. Dar, toţi au spus că a meritat!
Iar dacă unul, măcar unul dintre copii îşi va aduce aminte, nu peste mulţi ani, că a fost şi la Mănăstirea Jercălăi, că a fost şi la Muzeul Pietrei, ridicat de către poetul Lucian Avramescu, nimic încă nu este pierdut în ceea ce priveşte rânduiala din satul românesc.
Iar dacă despre bucuria cu care Giorgiana Radu, soţia poetului – care îi aştepta ca şi cum „mai presus de măriri, de cuvânt” numai dragostea pentru ei exista – îşi vor aminti ( şi sigur aşa va fi!) iar mai există speranţă că rânduiala, în lumea satului, nu va fi abandonată.
Ceea ce s-a organizat şi întâmplat în perioada 19 iulie – 12 septembrie 2021 la Mănăstirea Apostolache poate fi un nou început. Începutul a ceva ce a existat cândva nu numai la Aposolache, ci în toate satele şi comunele ţării ăsteia. Un ceva căruia mulţi îi ducem dorul, dar puţini ştim cum să îl reînviem. Poate ne ajută copiii care au fost în tabără la Mănăstirea Apostolache!
Noi zicem poate.
Preotul Adrian Gabriel Enescu e sigur că veni-vor vremurile când şcoala va fi iar şcoală, iar omul- om! Om întreg, om de caracter. Nu fals, nu ipocrit, nu smintit de aşa zisele vremuri noi.
Toate acestea, însă, doar prin credinţă!
Mănăstirea Apostolache, vara anului 2021. „Zid de monastire şi de pomenire”. A ceea ce a fost, a ceea ce va să reînvie!
