Florin Tănăsescu
Nu fac scandal în public. Nu strig în gura mare: „Ia-ţi fustele şi du-te la maică-ta!”. Nu urlu ca disperatul: „Piei din faţa mea!”. Nimic din toate astea. Doar te întreb: Mioriţă laie, laie bucălaie, de ce-o făcuşi de oaie?
Ştiu, ai vrea să dăm timpul înapoi. Păi, asta facem. Mergem după turmă, cu măgarii în faţă. De trei decenii încoace.
Vrei să rezolvăm ca nişte fiinţe mature toată tevatura asta? Te întreb: Mai sunt eu om, pe-un picior de plai, în care, cu jumătate de gură, unii îmi spun „Mai stai!”, iar alţii mă-ndeamnă: „Pleacă, că nu mai e de trai!”.
Mioriţă laie, laie bucălaie, de ce-o făcuşi de oaie?
Mai ţii tu minte că, la nunta mea, a căzut o stea? Iar eu te întreb, în ceasul al treişpelea: Nu era mai bine dacă răsărea?
Am înţeles o vreme că eşti simbolul naţiei ăstea. La Baladă mă refer, nu la tine! Că tu, ca oaia – oaie, când ai zis „Drăguţule bace, dă-ţi oile-ncoace”, ai dat tot la fier vechi. Eu am tăcut, ca un bleg.
D-aia- ntreb:Mioriţă laie, laie bucălaie, de ce-o făcuşi de oaie?
De-ţi sparg o farfurie în cap, îţi vor lua apărarea toţi vecinii de apartament! Dacă intentez divorţ, îmi sar patrioţii în cap! Şi strigă ei – nu ” Stambulul, vai!” – cum poţi să te legi de simbolul nostru naţional?
„De trei zile-ncoace, gura nu-ţi mai tace”, scrie în CV-ul tău. Nu, zău?
De trei decenii ai vândut totul la străini. Şi-apoi dai vina pe baciul ungurean şi p-ăl vrâncean. Dai vina pe oricine, Mioară- ţară! Doar tu eşti neprihănită ca Sfânta Fecioară, nu-i aşa?
Ei, află că nu!
Zici „C-am avut nuntaşi/Brazi şi păltinaşi”?
Eu cred că am avut şi prea mulţi naşi. Şi prea multe moaşe! Şi multe codoaşe!
„Şi stele făclii”, vei adăuga. Dar, tot beznă e-n ţară, să ştii!
Mioriţă laie, laie bucălaie, de ce-o făcuşi de oaie?
A câta oară, Mioară – ţară, mă înşeli? A câta oară?
Nici tu nu mai ştii!
