Florin Tănăsescu
Se pare că unii se simt foarte bine fără ea. Fără o stare. Acest ceva începe cu C şi se termină cu a.
Cineva chiar m-a încurajat: „Nu dispera! Sunt alte nenorociri: Să nu ai maşină ultimul răcnet, să nu apari la televizor…
Să nu poţi freca menta!”.
Am dat anunţ şi la ziar că nu mai găsesc ceva care începe cu litera C şi se termină cu a. Rubrica se numeşte „Pierderi neimportante”.
Am scrijelit cuvintele pe copaci. A doua zi, au dispărut. Copacii, nu și anunţurile.
Începusem să mă oftic. Prietenii m-au consolat: „Stai calm! Vei trece prin încercări şi mai grele. Nu vei prinde loc în Parlament. Nu vei fi în Guvern. Astea necazuri!”.
Am fost şi în audienţă la un ministru. L-am întrebat dacă mă poate ajuta.
„Cum să nu? Mai încape vorbă? Se rezolvă”.
I-am spus că este vorba despre ceva care înseamnă….
„Ştiu, nu sunt chiar aşa de prost cum crede lumea. Ştiu, fiindcă a fost prima de care m-am lepădat la început de mandat. Începe cu C, se termină cu a. O mai găseşti doar prin rebusuri şi integrame. Zece litere are. Se numeşte «Conştiinţa»!”
Ultima speranţă de a o recăpăta a fost să-i public dispariţia în Monitorul Oficial.
„Publicăm, cum să nu? Zilnic, apar monitoare cu o singură rubrică: „Pierderi irecuperabile”.
Apoi, m-a consolat un angajat de la Monitorul Oficial: „Au dispărut dinozaurii. O specie în plus sau în minus – Conştiinţa -, ce contează? Sunt tragedii mai mari în România. Cum ar fi: un om să mănânce un urs. Un parlamentar analfabet să nu fie votat. Un ministru prost să nu rămână pe post”.
Sunt mulţi care încă mai caută, ca fraierii, Conştiinţa. Alţii îi consolează, zicând: „Pot exista şi alte grozăvii!”.
Intuiam care. Să dau următorul anunţ: „Pierdut ceva. Începe cu Ţ şi se termină cu a. Semnalmente: are trei culori. Este Ţara. Încă o cheamă România”.
Pierdut…
Dar ce n-am pierdut în treizeci de ani?
