• Profesionalismul corpului medical, dotarea modernă – umbrite de vechimea şi nefuncţionalitatea clădirii în care îşi desfăşoară activitatea actualul spital pentru copii
• Medicul Anca Miu – manager interimar – are încredere că primarul Andrei Volosevici va „şterge” ruşinea unui municipiu fără o unitate medicală corespunzătoare pentru asistenţa medical pediatrică
Luiza Rădulescu Pintilie
Dacă la Spitalul Schuller, pe care cu siguranţă nu e ploieştean să nu-l cunoască, a cărui istorie vine în timp de la 1895, din cauza organizării în mai multe corpuri de clădire, zilnic, în anul de graţie 2021, mâncarea pentru bolnavii oncologici e trecută… strada, printre oameni şi maşini, dacă la Spitalul de Pediatrie din Ploieşti, clădirea principală datează din 1953 , iar alte spaţii aflate în aceeaşi structură medicală sunt chiar şi mai bătrâne de atât, cu toate dificultăţile şi disfuncţionalităţile care îngreunează activitatea desfăşurată şi funcţionarea în sine, iar dacă de la Spitalul de Urgenţă Ploieşti au tot circulat pe toate reţelele de socializare imagini cu linoleumul şi pereţii jupuiţi, filmate chiar la intrarea în zona de primiri urgenţe, fie doar şi limitându-ne la aceste exemple înţelegem de ce, oricât de bună ar fi asistenţa medical primită, pacienţii au motive de nemulţumire, aparţinătorii la fel şi, mai mult decât atât, îşi pierd încrederea în spitale, în doctori, în sistemul medical românesc. Toate acestea şi încă multe altele – fiindcă am ales doar doar câteva amănunte la întâmplare, care izbesc pe oricine de la prima vedere, cum se spune – îi îngrijorează deopotrivă şi pe cei care au responsabilitatea conducerii acestor spitale, şi pe cei care lucrează în ele, fiindcă e limpede că afectează actul medical şi calitatea serviciilor medicale oferite şi, nu în ultimul rând, suprasolicită personalul şi tensionează relaţia acestuia cu bolnavii şi aparţinătorii. Iar pandemia de coronavirus , ajunsă la cel de-al patrulea val, pune o presiune în plus.De altfel, exact de la noul val al pandemiei şi de la avertismentul făcut chiar de ministrul Sănătăţii, Ioana Mihăilă, că tulpina indiană Delta, dominantă în această etapă, afectează într-un număr mai mare copiii și populația tânără şi de la solicitarea făcută de aceasta privind centralizarea numărului de paturi de la nivel județean care pot fi alocate îngrijirii pacienților pediatrici, inclusiv pentru ATI pediatrie, am pornit dialogul nostru cu medicul Anca Miu- medic primar chirurgie şi ortopedie pediatrică, manager interimar al Spitalului de Pediatrie Ploieşti. Un dialog deschis cu două precizări foarte importante: cea dintâi – aceea că spitalizarea şi tratarea efectivă a copiilor depistaţi pozitiv la testarea pentru coronavirus se face Spitalul Municipal Câmpina, cea dea doua – aceea că până în ziua dialogului nostru – respectiv miercuri, 18 august, a.c. – între micuţii pacienţi prezentaţi la spitalul ploieştean niciunul nu a fost depistat la testul rapid ca având o asemenea afecţiune şi, ca urmare, nu a impus aplicarea protocolului stabilit pentru asemenea situaţii. Dar dacă există ceva care o îngrijorează pe medicul Anca Miu este depistarea deja în trei cazuri în rândul copiilor a unui sindrom inflamator post-Covid, după ce aceştia au trecut prin boală, cu o simptomatologie foarte „dubioasă” după cum a caracterizat-o doamnia sa, care, printre altele face ca testul PCR să aibă rezultat negativ şi doar dozarea anticorpilor să evidenţieze de fapt pozitivarea şi care atacă progresiv diverse organe – rinichi (se umflă ochii, de exemplu), sistemul respirator cu instituirea unei pneumonii grave, cardiac, sub forma unei miocardite etc. Colaborarea multidisciplinară a medicilor din cadrul spitalului, legătura permanentă cu medici infecţionişti au făcut ca evoluţia micilor pacienţi să fie favorabilă, de aceea părinţii sunt îndrumaţi ca la orice modificare a stării de sănătate a copiilor pe care o identifică să se adreseze cât mai repede cu putinţă medicilor. De altfel, de la interlocutoarea noastră am reţinut că teama instituită în rândul părinţilorpe fondul coronavirusului a dus în destule situaţii la întârzieri în prezentarea la medic, ca urmare cazuri de apendicită acută de exemplu s-au agravat, transformându-se în peritonită. Cât despre cazuistica „la zi”, venită şi pe fondul relaxării şi al perioadei de concedii, am reţinut că adresabilitatea e legată în actuala perioadă în special de cazurile de rotavirus şi norovirus, de o creştere sesizabilă a numărului traumatismelor, de alergii şi, în ceea ce priveşte afecţiunile respiratorii – bronşiolitele. Are spitalul dotarea de personal şi materială pentru a face faţă solicitărilor ? Răspunsul managerului, medic deopotrivă în două domenii de adresabilitate crescută şi mare complexitate-chirurgie şi ortopedie, a fost categoric: da. Completând, încă o dată, în contextul solicitărilor venite de la minister pentru ţinerea sub control a situaţiei legate de testarea , diagnosticarea şi tratarea eventualelor cazuri de covid în rândul copiilor şi al tinerilor, că se cunoaşte exact şi se respectă întregul traseu încât copilul adus de Salvare, sau prezentat la camera de gardă de aparţinători să urmeze circuitul medical, în funcţie de situaţia concretă, în spitalul ploieştean, pentru afecţiunea identificată, dacă testarea evidenţiază un rezultat negativ pentru coronavirus şi transferarea la Câmpina, pentru cazurile care impun asistenţă medicală specifică tratării coronavirusului. E, însă, ceva care o îngrijorează pe medicul-manager Anca Miu?Răspunsul e tot categoric: da. Şi e legat de clădirea în care funcţionează în prezent Spitalul de Pediatrie din Ploieşti. Fără a intra în prea multe amănunte, notăm doar faptul că spaţiul actual- cu toate îmbunătăţirile şi modernizările făcute- nu permite respectarea tuturor cerinţelor impuse de distanţarea pacienţilor. Astfel încât, în contextul în care spitalul a preluat şi patologia infecţioasă ca urmare a faptului că secţia specializată – Movila, cum e cunoscută – asigură integral asistenţă medicală specifică pentru Covid, nu se poate separa, aşa cum s-ar dori, de exemplu , un copil bolnav de varicelă de un altul cu alt tip de afecţiune. Interlocutoarea noastră are încredere însă că, după atâţia şi atâţia ani de promisiuni- istoria diverselor proiecte, a angajamentelor de campanie etc., etc., etc. e cunoscută, nu o mai repetăm! – Ploieştiul va avea, totuşi, un spital de pediatrie corespunzător, apt să acorde asistenţă medicală pentru un judeţ în care, dintr-o populaţie de aproape 800 mii de locuitori , în jur de 250 de mii sunt copii. Se bazează în primul rând pe dorinţa de a schimba în bine situaţia prezentă manifestată de primarul Andrei Volosevici, Spitalul de Pediatrie fiind în administrarea municipalităţii. În fapt, aşa cum am aşezat încă din titlul acestor rânduri, Ploieştiul să aibă spitalul de pediatrie pe care îl merită şi care, adăugăm, ar trebui să fie de fapt o normalitate într-un municipiu care se revendică a fi european. În luna mai a acestui an, Compania Naţională de Investiţii- aflată în subordinea Ministerului Dezvoltării – a transmis Primăriei Ploieşti că a inclus proiectul privind construirea unui viitor spital municipal- care va include serviciile medicale din actualul Spital Municipal-Schuller şi cel de Pediatrie, pe Lista sinteză a unor viitoare investiiţii. Şi nu putem spera decât că nu va rămâne şi această confirmare doar încă o pagină a istoriei fără finalitate a aşteptatului şi necesarului spital pentru copi, ştergându-se în sfârşit, după prea mult timp, ruşinea ca un municipiu capitală de judeţ să nu aibă o unitate medicală corespunzătoare pentru asistenţa medicală pediatrică.Pentru că, după cum bine am constatat cu toţii, nici bolile, nici pandemiile nu aşteaptă!
