George Marin
Dacă nu mă înșel, Țicu este primul căpitan „în funcție” supus analizei aparatului nostru cu „raze pix”. Ca orice căpitan care se respectă, Țicu a încununat cu un gol marcat o evoluție foarte bună. Încă nu excelentă. Veți vedea mai jos de ce.
Cifrele sunt consistente deși el a atins prima dată mingea cu piciorul în minutul 7. Anterior efectuase prima din cele șase repuneri de la margine. Cifrele par logice pentru un fundaș stânga care joacă în deplasare. Se presupune că ai mai mult de lucru. Însă gazdele au părut că preferă partea lui Olaru. Dacă este să mergem un pic în profunzimea cifrelor, numărul respingerilor și al degajărilor ne arată că Țicu a avut ceva de lucru, fie că a respins cu piciorul, fie că a respins cu capul aproape jumătate din numărul baloanelor. A reușit să cedeze doar jumătate din mingile disputate, în acele situații când atacantul advers are prim planul la primirea balonului. În ceea ce privește zona sa, el a fost suveran. Cu excepția care va fi prezentată ceva mai jos.
Ar putea surprinde numărul mic de pase efectuate, de orice distanță. Așa a mers jocul. De altfel se poate găsi un mic paradox în analiza acestor cifre. Țicu a jucat mai puține mingi în partea secundă, când echipa a mers mult mai bine. Sau, tocmai de aceea! Adversarii au venit mai rar în jumătatea de teren petrolistă, iar Țicu a jucat într-o poziție mult mai avansată pentru postul lui, sau chiar mijlocaș stânga pentru câteva minute, după debutul lui Aris Oprea.
Țicu și-a respectat numărul de centrări pentru un meci în deplasare, dar, din păcate, trei nu au avut calitatea necesară (două au fost prea lungi, una a fost blocată). În schimb, la capitolul șuturi, el și-a pus în valoare șuturile „bombă”. Dacă primul a fost blocat, al doilea a fost un șut la fel de tare ca primul, dar cu efect imprimat balonului și cu efect liniștitor pentru echipa sa, aducând modificarea tabelei de marcaj.
Ce a lipsit pentru a categorisi evoluția lui Țicu ca excelentă? Un plasament cam larg la Ciprian Rus, care a putut să preia și să pătrundă cu șutul violent spre vinclu, apărat de Avram (min. 30) și o neînțelegere cu Vajushi care a preferat centrarea în locul unei pase care să ducă până la capăt „învăluirea” efectuată de căpitanul petrolist, dar cam din spatele albanezului (oare nu au vorbit în acel moment, niciun semn, ceva?). Centrarea respinsă a născut un contraatac gorjean dezvoltat, din fericire pentru noi, pe partea opusă (min. 38). Faza din minutul 39 ar putea genera discuții, deși aici nu i se poate face vreo vină lui Țicu pentru o situație de joc frecventă între acțiunile petroliste. Rămas în zona de atac, Țicu a fost suplinit de Vajushi pe faza de apărare. Albanezul a pierdut balonul în lateral, în apropierea careului petrolist, dar Manolache a interceptat providențial pasa trimisă de Ciul către Mitrică, cel care se afla singur în careu, în fața lui Avram, și aștepta doar să primească mingea și să o trimită în plasă. Sigur, odată Țicu rămas în atac, și Vajushi ar fi trebuit să fi fost ajutat cu dublaj de alt coechipier.
Nu știm dacă și în vestiarul petrolist se aplică faimosul moment al discursului căpitanului, atât de mediatizat de la o vreme. Ceea ce se petrece în intimitatea unei echipe nici nu face obiectul analizei noastre. Dar, ca să formulăm o concluzie, putem afirma răspicat că tânărul căpitan al Petrolului și-a făcut datoria pe teren. O spun cu nădejdea că voi avea prilejul să mă bucur și de alte ghiulele care să explodeze în plasele porților adversarilor.
