George Marin
A fost destul de dificil în a face o selecție între cei care au candidat pentru titlul de jucătorul meciului, pentru că, în partida contra Ciucului, personajul numărul 1 a fost echipa, mai ales după ce a fost nevoită să reziste în inferioritate numerică. După cum spuneam în cronică, au fost buni și Vajushi, și Cebotaru, și Takayuki, și Huja. Până și Avram a avut rolul său, deși el a avut de rezolvat o singură problemă serioasă abia în minutele de recuperare. O spun de la bun început, l-am ales pe Măzărache pentru eficiența reflectată de cifrele din tabel. Și nu numai! Nu lungesc vorba și enumăr simplu: coautor la primul gol (min. 5), a obținut lovitura de pedeapsă care a dus la golul marcat de Vajushi (min. 12), centrare la ocazia de gol a lui Diarra (min. 28), prezent la luptă cu portarul Gyenge în fața porții la centrarea lui Diarra, ocazie ce i-a adus o accidentare în loc de un binemeritat gol marcat (min. 38), șut alături la contraatacul din finalul mitanului (min. 44), când a trebuit să finalizeze astfel deoarece Diarra era un pic prea în spate pentru a primi o pasă cu perspective concrete. Aproape că am enumerat toate ocaziile de gol avute de Petrolul. Lipsesc doar trei: lovitura de cap trimisă deHuja și oprită de portarul Gyenge (min. 29),reluarea alături a lui Nițescu (min. 52) și contraatacul î patru lacare s-a obținut doar un corner (min. 89).Aceste ultime două momentes-au petrecut atunci când Măzărache era la cabine. Schimbarea încă de la pauză s-a datorat exclusiv accidentării suferite. Nu doar prezența în toate aceste faze importante ale echipei m-au determinat să îl consider pe Măzărache omul meciului. Da, pare curios să fie desemnat în această postură cineva care a bifat prezența pe teren doar o jumătate din meci și care înregistrează cifre ce par modeste. Dar, prin prestația lui pe teren, Măzărache a dovedit că merită această numire. Nu numai că a făcut presing în terenul advers, nu numai că a colaborat bine cu colegul din linia de atac, Diarra, dar a fost prezent permanent în propriul careu în multele momente când Ciucul a avut cornere sau alte lovituri libere. Este adevărat că am văzut un lucru pe care nu l-am mai văzut de pe vremea lui Dan Coe: stingerea unui atac advers prin recuperarea balonului și eliminarea presiunii adverse prin dribling în marginea careului mare (min. 32)! Nu îl laud pentru driblingul în sine – cred că niciun antrenor din lumea asta largă și din ziua de astăzi nu ar face-o – dar apreciez sângele rece care, dincolo de simplul fapt al soluției tehnice alese, dă un semnal că Măzărache începe să își recapete încrederea lăsată în iarbă în momentul acelei fracturi suferite acum câțiva ani. Astfel pot explica faptul că a încercat să ajungă la două sau trei lansări imprecise trimise de coechipieri, deși șansele de a câștiga balonul erau puține. Astfel pot explica faptul că a luptat pentru minge în orice parte a terenului s-a aflat. A arătat că dorința este mare și se pare că Nae Constantin i-a găsit poziția convenabilă. Lui, și altor echipieri petroliști. O vorbă și despre Nițescu, înlocuitorul lui Măzărache. Are cifre asemănătoare cu cele ale colegului substituit. El a avut acea ratare (min. 52), dar cifrele sale au început să se „adune” după eliminarea lui Pîrvulescu (min. 71), când și-a găsit mult de lucru în apărare, luptând cu convingere în sprijinul lui Țicu. O prezență utilă, în final, pentru Nițescu.
